Daniel-Catalin Cretu

Degetele ii aluneca febril pe tastatura, scriind cu nerabdare inca un mesaj... Si inca unul... Sta cu ochii pironiti pe "fereastra" messenger-ului, asteptand tremurand sa vada ce-i raspunde... "is typing a message"... Dureaza prea mult, cele cateva secunde pana apare mesajul propriu-zis par o eternitate... Zambeste incantat, cu gura pana la urechi... Raspunsul il umple de satisfactie, de bucurie.... Raspunde imediat si tot asa, poate continua la infinit... A devenit comunicarea pe net avatarul relatiilor interumane?... Se pare ca da, monitorul a luat locul contactului vizual, tastatura a inlocuit corzile vocale, mouse-ul e un surogat al atingerilor, al mangaierilor... Poti initia o #relatie printr-un click potrivit... Poti inveseli pe cineva printr-un simplu copy-paste al unui banc, al unei poante hazlii... Primite pe email, desigur.... De la altul care n-a retinut-o (nimeni nu mai retine nimic, doar avem arhive), a primit-o si el de la altii si tot asa... Poti ilumina un suflet cu o vorba de #dragoste sau poti provoca lacrimi printr-un cuvant urat... Daca te superi, il stergi din lista de #prieteni... Sau ii blochezi accesul... Palma data la suparare unui imbecil care te-a agresat verbal este inlocuita de ignora user, blocheaza user, adauga in lista neagra... Neagresiv, curat, eficient si politicos, nu?... Daca ti-e drag sau simpatic, e in lista de #prieteni... Sau alba... sau ce culoare o mai avea, roz-bonbon cu picatele verzi sau cu inimoare, etc... Pe net avem curaj... Putem spune orice, sarim peste multe etape intermediare, specifice infiriparii unei #relatii... Suntem in secolul al doilea al vitezei, mult mai accelerat decat anteriorul, o idila se poate isca in cateva zile... Si tot asa de repede poate sfarsi... Socializam mai mult online decat real... Crezi ca poti cunoaste un om numai din felul de a scrie, fara sa-l privesti in ochi, fara sa-i vezi gesturile... Poti avea noroc, desigur, sa intuiesti cu exactitate firea lui, sa fie exact ceea ce cautai... Dar cati au norocul asta? Nu sunt un retrograd... E mult mai accesibila interactiunea virtuala... E mult mai simplu sa cunosti oameni de calitate pa care n-ai fi avut poate sansa sa ii intalnesti in realitate... Si mai e si reversul, oamenii josnici pe care e preferabil sa ii intalnesti doar in virtual... Iti plimbi degetele pe taste si ii simti pielea catifelata infiorandu-se... Ii sorbi cuvintele scrise in locul saruturilor patimase... Privesti in monitor si-ti umpli narile de parfumul trupului ei/lui... E o relatie care poate crea dependenta... As prefera realul...

Toti avem instinctul de a cataloga pe cineva la prima #intalnire dupa prima impresie... Cum arata, cum se imbraca, e la moda/nu, hainele sunt mai vechi/noi, e asortat/nu, e ingrijit/nu... Chipul ne atrage/ne respinge,... intotdeauna primul contact iti transmite ceva... la primul #dating online sau real... Poti uri un om pe care abia l-ai cunoscut,... iti poate fi indiferent,... sau la fel de bine il poti indragi... Nu vorbesc acum despre "coupe de foudre",... ci despre o empatie proprie,... o rezonanta in momentul in care intalnesti pe cineva... Abia dupa ce incepi sa il cunosti cu adevarat iti dai seama ca prima impresie e un moft,... nu prea are importanta... Esti deziluzionat/placut surprins... Nu te asteptai din partea respectivului sa fie asa... De imaginea care ti-ai facut-o la prima infatisare, sa spun asa,... se alege praful... Cu toate ca toti trecem prin aceasta experienta,... continuam sa ne lasam condusi de aceea prima impresie, prima #socializare, prima vizualizare,... de acel sentiment pe care ni-l dezvolta cineva nou intrat in viata noastra.. DE CE?...  In cazul "coupe de foudre-ului", lucrurile pot sta cu totul altfel... Ramanem cu prima impresie,... orbi/orbiti pana la sfarsit,... vedem persoana iubita cu "ochii larg inchisi"... De-abia la sfarsit ne trezim la realitate... E BINE?... Poate...

    People are afraid of themselves,... of their own reality,... their feelings most of all... People talk about how great love is,... but that's bullshit... Love hurts,... Feelings are disturbing... People are taught that pain is evil and dangerous... How can they deal with love if they're afraid to feel?... Pain is meant to wake us up... People try to hide their pain,... but they're wrong... Pain is something to carry,... like a radio.... You feel your strength in the experience of pain... It's all in how you carry it... That's what matters... Pain is a feeling,... your feelings are a part of you... Your own reality.... If you feel ashamed of them,... and hide them,... you're letting society destroy your reality... You should stand up for your right to feel your pain... However... pain is an illusion or not?... Because all is an ilussion at the end... But death is an illusion or not?... I think yes...

Strangi din dinti si rezisti... Te trezesti (asta in cazul in care mai pot sa dormi) din somn, fumezi in disperare, ai o stare aiurea si oricat ai incerca, nu te poti culca la loc... Daca ar fi vorba de criza, de bani, de probleme diverse, te-ai culca la loc impacat, si maine e o zi, se pot rezolva toate... Dar nu, este vorba de EA, cea care ti-a rapit inima, mintile, sufletul, linistea... Incerci sa o ignori si te trezesti privind-o continuu... Nu vrei sa-i mai vorbesti, cu toate ca i-ai vorbi toata viata... Ii ocolesti privirea, desi ai petrece o eternitate ochi in ochi cu ea... Te prefaci nepasator, cand tot ce ti-ai dori ar fi sa iti pui inima la piciorele ei... Ii raspunzi monosilabic, morocanos si incruntat, cu aere de superioritate, in timp ce sufletul ti se topeste de fericire ca te baga in seama... Butonezi televizorul, in speranta unei diversiuni care sa te faca sa uiti... Un film, stiri sau documentare plictisitoare, muzica care te rascoleste, in loc sa te linisteasca... Orice ai vedea are legatura cu ea, cu un gest sau o stare a ei, cu o situatie in care ati fost. Si la meteo daca te uiti, tot la ea te gandesti... Intri pe net (asta in cazul cand nu ai cunoscut-o acolo), degeaba, nu te mai intereseaza nimic... Mananci pe sponci, nu te mai atrage nimic, nu mai ai chef de nimic, traiesti ca sa fie, in dorul lelii... Micile tale bucurii, pasiuni, au disparut in neant, un zambet pe fata ta e mai rar decat trecerea cometei Halley... Nu mai vrei #socializari, #intalniri... Singur,... decat asta iti doresti... La servici nu reusesti sa te aduni, gresesti des, poate vezi poate nu cum increderea celorlalti in tine scade... Nu-ti pasa, nu dai doi bani pe asta... Te imbraci ingrijit doar ca sa nu scazi in ochii ei, ca altfel ai avea probabil barba nerasa, ai face dus o data pe luna, daca-ti aduci aminte, si nu ti-ai schimba camasa cu saptamanile... Unii te vad schimbat si iti spun: "Fruntea sus!", dar ei nu banuiesc, nu au cum sa stie ce este in sufletul tau... Nici ea... Nu poti vorbi cu nimeni despre durerea ta si aceasta se aduna in ridurile fruntii, in parul incaruntit, in zambetul transformat in rictus, in mijlocul pieptului, si-ti roade incet, incet, toata fiinta... Ai putea sa ii spui Ei tot ceea ce simti ptr. ea, dar nu o faci... Sau daca o faci poate fi mai rau, mai grea suferinta, mai crunta durerea... De ce ne este greu sa ne exteriorizam, sa ne aratam sentimentele fata de cineva?... Cand avem probleme in #dragoste suntem un pic maso- , ne place sa suferim in tacere si singuratate?...