Postări
Valentin
.Postat în PRĂJITURA ”SEX LA TAVĂ”
INGREDIENTE 1/2 ceasca unt 1 ceasca făină 1 ceasca nuci tocate 1 plic budincă instant de ciocolată 3 cesti lapte 250 g frișcă 1 ceasca zahăr 1 plic budincă instant de vanilie 250 g cremă de brânză PREPARARE Prăjitura ”sex la tavă” este o plăcere pe care nu trebuie să ți-o refuzi. Una dintr cele mai bune prăjituri simple pe care le vei mânca vreodată, straturi straturi de plăcere cremoasă! Încearcă această rețetă simplă! Sursa Unica.ro dar in varianta mea 1. Se încălzește cuptorul la 170 de grade. In tot acest timp ne incazlim impreuna cu ceva licori Bachice si cu atingeri discrete cu iz tendentios. 2. O tavă de aproximativ 20 x 30 centimetri se unge cu ulei sau unt si se continua pe corpul partenerei atingand usor abdomenul fin tremurand de dorinta. Se amestecă făina cu untul, apoi se adaugă nucile. Amestecul se pune în tavă, apăsând bine. Se amesteca si trupurile ex[lorand zone erogene in timp ce limbile partenerilor sunt amestecate intr-un joc nebun, Amestecul feminin se intinde pe masa si se apasa in mod voit cu buzele in josul muntelui venus. Se ține la cuptor în jur de 20 de minute sau până când capătă o culoare aurie . Partenerul trebuie tinut si el pe jar in jur de 20 de minute cu refuzuri insinuatoare si miscari lascive pana cand acesta capata o culoare rumena cand simte ca nucile lui sunt rasfatate de o mana jucausa. Apoi se lasă să se răcească complet si aluatul si barbatul. 3. Se bate crema de brânză cu zahărul până când capătă o consistentă pufoasă. Se adaugă o ceașcă de frișcă și se amestecă bine pe trupurile celor doi lasand un gust dulce acrisor papilelor gustative ale partenerului care savureaza plin de emotie din sanul oferit de corpul intins pe blatul de bucatarie. Se întinde peste blat după ce acesta s-a răcit complet. 4. Se prepară budinca de ciocolată cu o ceașcă și jumătate de lapte. Se lasă un pic la răcit, apoi se toarnă peste stratul de brânză. 5. Se prepară budinca de vanilie cu restul de lapte și se toarnă peste stratul precedent. Strat peste strat corpurile celor doi se unesc incepand o cursa scurta, ritmata si apasata de dus intors, respiratia se intensifica si pulsul creste destul de mult in impletirea euforica a celor doi, mainile exploreaza , buzele gusta iar ochii arata inimilor ce indrageste cel mai mult. 6. Se pune si ultimul strat – frișca rămasă. Ultimul strop de frisca fierbinte se scurge usor in pantecul partenerei oferind viata unei povesti de iubire cu final reusit. 7. La final, se poate decora cu bucățele de nuci sau cu ciocolată rasa burtica frumos umflata a partenerei care adaposteste cel mai pretios rod al iubirii lor Prăjitura ”Sex la tavă” se ține la rece 2-3 ore înainte de a fi servită.
Arlekin Brown
.Postat în Avocado...
Avocado este un fruct minune, bogat în antioxidanți, însă o dată tăiat acesta începe să se oxideze. Câteodată chiar nu putem mânca un avocado întreg și ca să evităm acest lucru avem câteva trucuri la îndemână 1. Metoda cepei Ai nevoie de o ceapă pe care o tai bucățele și o pui într-un container peste care pui avocado pe partea expusă. Vaporii din ceapă vor ajuta la păstrarea prospețimii alimentului mai mult timp 2. Uleiul de măsline Uleiul de măsline are proprietatea de a menține proaspăt avocado. Acesta nu permite avocado-ului să ia contact cu aerul și să se oxideze 3. Sucul de la o lămâie La fel ca în situația de mai sus, pur și simplu stoarce sucul de la o lămâie peste avocado 4.Folie de plastic Pur și simplu înfășoară avocado în folie de plastic
Pentru baza: 500 gr faina alba 250 gr unt la temperatura camerei 100 gr zahar fin 3 galbenusuri 100 ml vin alb Pentru umplutura cu mar: 800 gr mere date pe razatoare 2 linguri miere de albine zeama de lamaie scortisoara nucsoara Pentru umplutura cu mac: 200 gr seminte de mac 100 gr zahar 100 ml vin alb 5 gr stafide Pentru umplutura cu nuci: 120 gr nuci taiate grunjos 80 gr nuci tocate marunt 50 gr stafide 100 ml vin alb 1 ou batut Mod de preparare: 1. Incinge cuptorul la 170 de grade Celsius. 2. Tapeteaza o tava cu hartie de copt. Aluat: 3. Amesteca faina cu untul, ouale, zaharul si vinul alb. Trebuie sa obtii un aluat mai consistent. Inveleste-l in folie alimentara si baga-l in frigider. 4. Amesteca merele razauite cu miere, zeama de lamaie, cuisoare si scortisoara. 5. Amesteca semintele de mac cu zahar si stafide. 6. Pune vinul pe foc. Cand da in clocot, adauga mixul cu seminte de mac. Lasa sa fiarba pentru ca alcoolul sa se evapore. 7. Amesteca nucile cu stafidele si zaharul. La fel, pune vinul la fiert si incorporeaza in el nucile. 8. Imparte aluatul in 4 parti egale si trece cu sucitorul peste ele. 9. Peste prima parte pune umplutura cu mac. Acopera cu a doua parte de aluat, apoi cu umplutura de nuci, dupa aceea cu al treilea blat si cu umplutura cu mere, iar la final cu al patrulea blat. 10. Unge prajitura cu oul batut si bag-o in cuptor pentru aproximativ 60-70 de minute.
Arlekin Brown
.Postat în Lapte de pasăre...
Ingrediente (6 porţii) 1 l lapte 5 ouă 10 linguri de zahăr 2 plicuri zahăr vanilat 2 linguri amidon Mod de preparare: Baţi albuşurile spumă cu un praf de sare şi cinci linguri de zahăr până se ţin de vas. Fierbi laptele şi, când dă în clocot, îl dai deoparte. Iei „găluşte“ din albuş cu o lingură mare şi le dai drumul în laptele clocotit. Le întorci pe ambele părţi şi nu le laşi mai mult de cinci minute. Scoţi uşor „găluştele” de albuş într-o sită. Freci gălbenuşurile cu zahărul rămas, zahărul vanilat, amidonul şi câteva linguri de lapte. Adaugi compoziţia obţinută în laptele cald, pui cratiţa din nou pe foc şi amesteci până se îngroaşă. Torni crema de lapte în cupe şi adaugi în fiecare o „găluşcă” de albuş. Decorezi cu coajă rasă de portocală sau cu ce doreşti.
Arlekin Brown
.Postat în MITITEII si alte tocaturi gustoase
Toată lumea este de acord că mititeii sunt făcuţi tradiţional din carne de vită în amestec cu oaie, însă, deşi carnea tocată este o carne ieftină, relativ uşor de obţinut, acum o sută şi ceva de ani, bucătăria românească nu excela în consumul de carne de vită. Nici măcar astăzi nu o face. Explicaţia consumului redus de carne de vită (acum, dar mai ales atunci) este dată de rolul atribuit acestui animal în majoritatea zonelor ţării, unde vacile erau crescute mai mult pentru lapte şi tracţiune decât pentru carne. Mai apoi, şeptelurile de vaci şi turmele de oi au luat zeci de ani calea Istanbulului sub formă de tribut către Înalta Poartă astfel încât porcul (interzis bucătăriei islamice) şi păsările au devenit atotputernice. Aşa s-a ajuns în secolul XIX să avem majoritatea cârnaţilor din carne de porc, ca şi acum. Până la venirea zarzavagiilor sârbi stabiliţi în zonele legumicole ale Buzăului şi Ploieştiului, în Muntenia, aducând cu ei tradiţia babicului şi a celor ce aveau să devină cârnaţii de Pleşcoi, puţini cârnaţi se făceau din altă carne. Chiar şi originea lui Iordache Ionescu (deşi numele nu o arată, dar C.B. o spune), ardelean “care scăpa uneori în ciorbă tarhon în loc de leuştean”, ar putea sprijini tot acestă variantă a filiaţiei sârbeşti de influenţă turcă, întrucât după eliberarea sârbilor de sub ocupaţia turcă, până la declanşarea primului Război Mondial, atât Ardealul, Banatul cât şi vechile teritorii sârbeşti au făcut parte din acelaşi imperiu Habsburgic şi, ulterior, Austro-Ungar. În acest fel s-ar explica şi prezenţa cărnii de vită pe grătarul cârciumii lui Iordache, deşi celelalte specialităţi ale casei nu ieşeau din tipicul normal românesc al vremii – „cap de porc cu varză, urzici sleite cu usturoi, mâncărică de ardei gras cu ouă, pulpă de porc ca la Turda, stufat de văcuţă, slănină afumată cu varză sau tocăniţă oltenească de purcel”.¹ Ne vom opri aici cu aprecierile pentru a da un răspuns la întrebarea: sunt sau nu micii o mâncare românească? Întrucât atât specialităţile sârbeşti ćevapčići cât şi mititeii noştri s-au îndepărtat de reţeta originală, fiecare în direcţia sa, după atâta timp putem aprecia că mititeii sunt o mâncare românească, înrudită cu ćevapčići, de care îi leagă doar forma şi amintirea părintelul comun: kebabul. În fond, istoria se scrie treptat. Până la descoperirea Americii, acum mai bine de cinci secole, tradiţionala mămăligă se gătea neştiută, de cealaltă parte a oceanului Altantic. Am primit reţeta de faţă, copie a unei scrisori păstrate în Biblioteca Academiei Române, încă de acum trei sau patru ani, de la prietenul nostru într-ale mâncării, Matei Pleşu. De atunci am mai văzut-o plimbându-se steril pe internet. În cele din urmă, pentru a pune punct speculaţiilor şi aproximărilor, am decis să o refacem, pas cu pas, aşa cum este ea menţionată în scrisoarea amintită. Iniţiem cu această ocazie o rubrică nouă, un atelier dedicat preparării reţetelor clasice, boiereşti, ale bucătăriei româneşti, aşa cum erau ele la începuturile secolului XX, fără adaptări sau înlocuiri impuse de lipsurile comunismului. Vom lua la rând reţetele tradiţionale sau cele importate de aristocraţia vremii dar care au făcut deopotrivă deliciul vremurilor. Dar până atunci să vie ăia micii! Reţeta făcută aşa cum se făcea.... :) Mititeii sunt un produs culinar din carne de vită, în stare finită de şapte până la opt centimetri şi la o grosime de cam trei centimetri, ce se servesc ori ca o gustare între mese la o halbă de bere, ori ca entrée, ori ca fel de mâncare de sine stătător (fel de baza, principal): Formați micii și ungeți-i cu ulei Ingrediente: 1 kilogram carne tocată (cărniţă de vacă de la gât, fără a se îndepărta grăsimea. Dacă va fi carnea prea slabă, se va adăuga ceva seu de vacă sau din lipsa acestuia chiar de oaie, ca la 100 până la 150 de grame pe fiecare kilogram cântărit de carne) 8 grame de piper proaspăt pisat mărunt 12 grame de cimbru uscat cât mai proaspăt pisat mărunt 4 grame de enibahar pisat mărunt 2 grame de coriandru pisat mărunt 2 grame de chimion turcesc pisat mărunt 1 gram de anis stelat (anason stelat) pisat mărunt 8 grame de bicarbonat de sodiu 1 linguriţă de zeamă de lămâie 1 lingură de untdelemn 1 căpăţână bună de usturoi aromat şi nu din cel iute 500 ml zeamă de oase La cantităţi mai mari de cinci kilograme, se va adăuga pentru fiecare alte cinci kilograme de carne, câte o măsură mai mult din mirodeniile pomenite. Preparare: Se fierbe o zeamă din oase de vacă cu măduvă, care se scade bine, din 500 grame de oase la fiece kilogram de carne. Se frământă carnea într-un vas pe măsură timp de un ceas, adăugând la început bicarbonatul de sodiu, care se stinge cu zeama de lămâie. Jumătate din zeama de oase şi toate celelalte condimente, afară de usturoi, se adaugă treptat, uniform şi puţin câte puţin. Amestecul se acoperă şi se dă la gheţar o zi şi o noapte, după care se scoate, se lasă câteva ceasuri la dezmorţit şi se mai frământă o dată preţ de o jumătate de ceas cu restul de zeamă de oase dezmorţită. Se face un mujdei de usturoi cu apă călduţă dintr-o căpăţână pentru fiecare kilogram de carne, care se lasă la tras o jumătate de ceas. Se stoarce mujdeiul de usturoi într-un tifon, se adaugă sucul de mujdei şi se mai frământă o dată amestecul preţ de un sfert de ceas. Se dă din nou la gheţar până a doua zi. Preţ de trei ceasuri înainte de a fi prăjiţi şi serviţi mititeii, se scoate amestecul de la gheţar, pentru a se încălzi şi muia; după trei ceasuri sau când s-a dezmorţit amestecul, se formează mititeii ca de un deget mare lungime şi ca de două degete grosime, se ung cu untdelemn pe toate părţile şi la capete şi se lasă sa stea la zvântat un ceas. Se prăjesc pe jar iute de lemne sau cărbune, ungându-se din când în când cu mujdei, aşa ca sa prindă o crustă rumenă de jur împrejur. Gratargii noştri întorc fiecare mititel doar de trei ori până este prăjit. La prăjit mititeii vor scădea puţin, de unde şi denumirea lor, sau cea de mici. Nu se lasă să se pătrundă, ca să nu se usuce sucul care conţine savoarea condimentelor. Dacă se prăjesc la foc prea mic, mititeii scad prea tare, se usucă, lapădă tot sucul aromat şi devin seci. Se servesc alături de chifle proaspete ori felii de franzelă, cu Mutard de Dijon sau muştar picant şi aromat, după preferinţă şi cu sare şi ciuşcă (ardei iute). Doar şi numai aşa veţi obţine mititei savuroşi cum se zice cum numai la noi sunt. Cunosc mulţi din aşa numiţii gastronomi prin birturi şi bodegi mai ales prin mahalale, care din neştiinţă ori din spirit de falsă economie înmulţesc aluatul de mititei cu alte soiuri de carne de porc, cal ori oaie. Afară că scad mai puţin la prăjit decât ca cei de carne de vacă, nu au pe departe gustul şi savoarea mititeilor adevăraţi. O greşeală mare mai este şi zgârcenia la condimente, mai ales la usturoiu şi piperu. Mai cu seamă usturoiul este partea dominantă a gustului atât de specific al mititeilor. Timp de preparare: 2 ore (plus multe altele la rece) Timp de gătire: 40 minute Porţii: 4 Frigeți-i la foc iute Formați micii și ungeți-i cu ulei Amestecați bine Adăugați condimentele Amestecați cu supă Stoarceți zeama de lămâie Măcinați condimentele Cântăriți cu atenție condimentele Tocați carnea din cuțit Pregătiți ingredientele Pregătiți ingredientele Rețeta originală de mititei Concluzie: Am respectat indicațiile scrisorii pas cu pas pentru a ne apropia cât mai mult posibil de original. Am cumpărat carnea de la băcănii turcești specializate, iar mirodeniile așijderea. Le-am cântărit și măsurat cu încăpățânare de farmaciști. Rezultatele au fost testate pe toți invitații, iar concluzia a fost unanimă: mititei aceștia sunt deosebit de rafinați și aromați, atât de deosebiți că seamănă prea puțin cu micii noștri de zi cu zi. Cauza principală este cantitatea și aroma condimentelor, prea tari pentru gusturile domoale ale românilor. Dar, pentru adevărații gurmanzi, această rețetă de mititei se trece la obligatorii.