Este produs al sistemului social si reprezinta o comunitate alcatuita din mai multi indivizi uniti prin legaturi de casatorie (sot si sotie) si paterne (parinti si copii), care îmbina într-un complex, latura biologica si cea sociala.
Familia este o realitate biologica prin uniunea dintre barbat si femeie si prin procreatie, una sociala prin comunitate de viata dintre soti, dintre parinti si copii si dintre alte rude, si una juridica prin reglementarile ei de catre societate dupa ce a fost inventata de crestinatate.
Este un grup social realizat prin casatorie (nu neaparat religioasa in statele constitutionale) alcatuit din persoane care traiesc împreuna, au gospodarie casnica comuna, sunt legati prin anumite relatii natural biologice, psihologice, morale, religioase si juridice si care raspund unul pentru altul în fata societatii.... În cazul familiei din afara casatoriei, tatal si copilul pot sa nu locuiasca împreuna, sa nu apartina aceleiasi familii în sens biologic, dar sunt legati prin raporturi de familie juridice.
Pe lânga familia clasica, formata din tata, mama si copii, întemeiata pe casatorie, au aparut si familia monoparentala compusa din mama necasatorita si copiii sai, precum si familia sociologica, adica uniunea familiala alcatuita din tata, mama si copiii lor, care nu are la baza casatoria.
Astfel ca existenta raporturilor de familie juridice nu presupun întotdeauna si existenta raporturilor faptice de familie. Potrivit Codului familiei, notiunea de familie desemneaza fie pe soti, fie pe acestia si copiii lor minori, fie pe toti cei care se regasesc în relatii de familie, care izvorasc din casatorie, rudenie, adoptie sau relatii asimilate din unele puncte de vedere, cu relatiile de familie....:)
Familia este una dintre verigile cele mai vechi si mai stabile ale societatii, iar istoria societatii este totodata si istoria familiei, functiilor si rolului pe care aceasta îl exercita în societate....
Religios s-a avut în vedere functia biologica a familiei, s-a spus ca familia este o realitate biologica, prin uniunea dintre barbat si femeie si prin procreatie (functia de procreare fiind comuna familiei din toate timpurile).
Astazi, politicile familiale existente la un moment dat reprezinta rezultatul interactiunii fortelor politice cu principalele grupuri de interes din societate. Ele reflecta relatiile de putere, autoritate, competitie, legitimare, suport si consens într-un cadru real de valori, traditii si obiceiuri. Ceea ce este fundamentat ca fiind o problema de interes general, poate fi de fapt un interes de grup, care sa nu contravina interesului public sau dimpotriva, sa îl afecteze foarte puternic....:)
Ce zice DEX-ul:
FAMÍLIE s. f. 1. formă istorică de comunitate umană, grup de oameni legați prin consangvinitate și înrudire; (spec.) grup social având la bază căsătoria, alcătuit din soți și copii. ◊ totalitatea persoanelor care descind dintr-un strămoș comun; neam, descendență. ◊ dinastie. ◊ (la romani) totalitatea celor care se aflau în aceeași casă sub autoritatea unui „pater familias”, șef juridic al casei (copii, rude, sclavi, animale, lucruri). 2. (fig.) grup de oameni strâns unit, legat prin interese și idealuri comune. 3. ~ lexicală = serie de cuvinte înrudite, prin derivare, compunere sau prin schimbarea valorii gramaticale de la același cuvânt de bază. ◊ grup de limbi cu trăsături comune care provin din aceeași limbă inițială. 4. diviziune a ordinului, mai mare decât genul. ◊ grup de plante, animale, elemente sau combinații chimice cu trăsături comune. ♦ ~ de albine = totalitatea albinelor dintr-un stup. 5. ~ radioactivă = ansamblul format dintr-un element radioactiv inițial și din toate elementele rezultate din acesta prin dezintegrări succesive. 6. (mat.) mulțime de drepte, curbe sau suprafețe care au o caracteristică intrinsecă comună, ecuațiile lor conținând un parametru real. (< lat. familial, it. famiglia, fr. familie)
>
MONOGAMÍE s.f. 1. Formă de căsătorie în care un bărbat sau o femeie nu poate avea decât o singură soție sau un singur soț în același timp. 2. (La animale) Conviețuirea cu o singură femelă. 3. Stare a unei plante monogame. [Gen. -iei. / < fr. monogamie, cf. lat. monogamis >
POLIGAMÍE s. f. Formă de căsătorie apărută o dată cu sclavia patriarhală, întâlnită și astăzi la unele popoare de religie mahomedană, în care un bărbat are dreptul să se căsătorească în același timp cu mai multe femei; situație în care se găsește un poligam. ♦ Infracțiune comisă de bărbatul căsătorit în același timp cu mai multe femei. – Din fr. polygamie.
INCÉST, incesturi, s. n. Legătură sexuală între părinți și copii sau între frați și surori. – Din fr. inceste, lat. incestus.
AMÁNT, -Ă, amanți, -te s. m. și f. Persoană care întreține relații de dragoste cu o persoană de alt sex, fără a fi căsătorit cu aceasta; iubit2, ibovnic. – Din fr. amant, lat. amans, -ntis.
creștinism n. religiune creștină. Născut în Iudea, creștinismul fu propagat în Grecia și în Italia mai ales de apostolul Pavel; persecutat mai întâi de împărații romani (dela Neron până la Dioclețian), el se desvoltă repede și deveni religiunea dominantă sub Constantin cel Mare (325). Schisma lui Foțiu (858) desbină creștinismul în Biserica apuseană (catolică) și cea răsăriteană (ortodoxă); în fine, în secolul al XVI-lea, Luther inaugură Reforma protestantă.
CĂSĂTORÍE ~i f. 1) Convenție încheiată printr-un act de stare civilă între un bărbat și o femeie, care și-au luat obligația să întemeieze o familie. A lua în ~. A da în ~. 2) Trai în comun al soților; căsnicie. [Art. căsătoria; G.-D. căsătoriei; Sil. -ri-e] /a (se) căsători + suf. ~ie
islám s. n. Religie Monoteistă, influențată de mozaism și creștinism, întemeiată în sec. 7 d. Hr. în Arabia de către Mahomed, profetul unic al unui Dumnezeu unic (Allah). Se bazează pe Coran, care reglementează toată viața religioasă și politică a musulmanilor. În secolele următoare s-a răspândit prin războaiele sfinte de cucerire în Africa mediteraneană, Spania și Asia mică, apoi în Asia orientală și Africa neagră, iar prin convertirea turcilor și cucerirea Constantinopolului (1453 d. Hr.), în Europa de sud-est. Caracteristica doctrinară a islamului este mistica fatalistă. Ziua de odihnă este vinerea. Se împarte în două mari ramuri: șiiți și sunniți. În prezent numără peste 700.000.000 de credincioși. Se mai numește mahomedanism, islamism; p. ext. majoritatea mahomedanilor, musulmanilor, totalitatea țărilor sau popoarelor de religie mahomedană. – Din fr. islam.
MUSULMÁN, -Ă, musulmani, -e, s. m. și f. Adept al mahomedanismului, mahomedan; (prin restricție) turc. El iese din Constantinopol.. luînd cu sine și steagul cel sfînt, cu care musulmanii se credeau nebiruiți, cînd îl aveau în tabăra lor. BĂLCESCU, O. I 195. ◊ (Adjectival) Populația la fel poate să se urce la 10 mii suflete. Cei mai mulți locuitori sînt arabi musulmani. BOLINTINEANU, O. 292.
Vin și vă întreb: câte dintre voi, mamele, credeți că sexul e important în viață de cuplu?....
Așa zic și eu, e destul de important, e cam pe același palier cu prietenia și comunicarea dintre cei doi. Dar ce te faci când în casă apare copilul și nu știi cum și unde să te mai ascunzi că să mai faci sex? Când dimineață cel mic se trezește fix odată cu voi? Iar seară adormiți voi doi înaintea lui? Nici acum nu știu după 3 ani jumătate de viață intimă cu copil între noi. Ce știu sigur e că un copil crește și părinții au din ce în ce mai mult timp liber pentru ei....
Sexul se face, nu se discută:
Se mai planifică uneori, câteodată iese spontan ca la 20 de ani, dar de fiecare dată, rar sau des, el se face. Și când se face, se face bine. Să fie. Vorba ceea: să ai de drum. Când abia ai născut și nu te mai recunoști în oglindă pentru vreun an, maximum doi, depinde de caz, nu prea îți vine să faci sex ca-n luna de miere. Nu-ți vine decât să-ți pui ceva sexi pe tine, neapărat cu mânecă și spatele acoperit să nu te tragă la șale și să adormi satisfăcută că o să prinzi și tu trei ore legate de somn. Cel mai bine se face sex când e copilul plecat de acasă, e fix senzația aia pe care o aveai atunci când făceai sex cu iubitul în patul părinților atunci când erau plecați la serviciu. Nu-i de glumă cu sexul, o zice și soțul mai jos, mai organizat și pe capitole, de teamă să nu uite ceva....
Sânii:
Pentru că tot ne ocupam cu alăptarea am zis că poate, dacă îmi ridic ochii de la copil și dau de sâni, poate-poate, îmi vine iar să țopăi. Îmi amintesc cu câtă încărcare sexuală îmi imaginam alăptarea, băi nene. Sâni dezveliți, mari, prezenți, mari, frumoși, mari, mari. Mamăăă, cum îmi mai doream așa ceva. Băleam mai ceva ca un sugar. Gândeam că o juma’ de oră pe zi mănâcă bebelușul în timp ce mie îmi rămânea restul de 23,5 ore să îmi fac de cap cu formele mult-râvnite. Țeapă! Mare țeapă! Declinul perversiunii mele imaginare a început cu mari dureri de sâni și ragade în primele zile de alăptare, a continuat cu masaj anti-angorjare pe care îl făceam cu multă îndemânare întru calmarea soției disperate de durere și s-a terminat cu zâmbetul meu tâmp către cuplul copil/mamă alăptândă. Arătau perfect împreună și cu cât îi priveam mai mult cu atât înțelegeam că sânii i se cuvin copilului și că mama + fiu sunt făcuți unul pentru altul. Acum vedeam că sânii aparțin copilului, nici măcar ai Deliei nu mai erau. Pe scurt, copilul mi-a luat sânii de la gură și din scenariile perverse. Nu m-am trezit nici cu asta.
Creierul:
Se știe că cel mai mare organ sexual este creierul. Dacă, mizând pe alte lucruri mai simple nu am reușit să resuscităm relația noastră sexuală am zis să apelez direct la marele organ. Am luat creierul și ne-am așezat la vorbă:
– Spune, frate, ce se întâmplă. De ce nu ne mai vine apa în gură la ceas de seară? îl întreb eu pe Mr. Brains.
– Ce întreabre e și asta? Nu e clar? Tocmai am trecut printr-o perioadă de șoc emoțional, cu stres cât casa și tu vrei să îmi mai ardă de dat din fund?
– Păi da, mă, dar totuși… nu avem noi nevoi d’alea hormonale? Nu avem nevoie de apropiere fizică în cuplu?
– Ba da. Dacă îți este de hormoni, go f**k yourself, că doar n-o fi prima dată. Iar pentru apropierea în cuplu… ce să îți zic, măi Dedi, mai așteaptă și tu până se mai calmează apele oleacă, că nu moare nimeni fără sex.
– Păi nu moare, dar se sperie. Ne speriem că dacă cumva nu ne mai plăcem, stârnim, dorim etc. Dacă după naștere ceva nu mai merge bine între noi?
– Mda… ai dreptate… cam nasol că va speriați. Aoleo! Ptiu! Ia uite că m-ai speriat și pe mine! Lasă-mă în pace!
Așadar, eu speriat, creierul speriat, soția speriată. Ce ne facem? Am stat de vorbă între noi. Concluzia a fost că suntem la fel de speriați și că e oarecum normal. Ne-am mai liniștit dar nu prea. Până nu ne-a ieșit o partidă d’aia că la carte nu ne-am luat piatră de pe inimă. În felul asta am văzut că poftă vine mâncând. Cigulind. Si era bine, dar totuși rar.
când te ia valul și te-ai da la soție ce te faci cu copilul? La cea mai mică încercare de evadare simte și își cere dreptul la afecțiune. Scăparea e grea și chiar dacă scapi, gândul că se trezește și te prinde făcând măscări cu mă-sa nu e prea comod. Ba chiar e o leacă stresant și e posibil să nu prea tihnească partidă. Iar seară, după ce te chinui o oră să îl adormi dacă nu ai dormit și tu odată cu el, e clar că ieșirea din dormitor numai încărcată de energie sexuală nu este. Când ieși cu față căzută și ochii cârpiți, ce să mai râvnească partenerul la tine? I se face milă și te lasă să legumești cu ochii împăienjeniți în telefonul mobil până adormi de-a binelea. Sau când iese soția din dormitor nervoasă că a stat din nou o oră juma’ să îl adoarmă pe copil și că mai are de lucru până târziu, după miezul nopții, ce te faci? Păi, te pregătești de culcare lângă puiul adormit. Oricum mirosul copilului inhiba orice chemare, deci ești safe până a doua zi.
Chiar dacă dorința s-a întors în cuplu nu te ajută Moș Timp. Mereu e ceva de făcut care îți mănâncă tot avântul sexual. Iar când nu este… vine perioada aceea din lună și iar îți vine să îți dai cu tesla în locul umbros.
-----------
Părerea mea: cu cât începe să crească copilul, cu atât îți vine să mai faci altul. Cred că natură știe ea să programeze și să aranjeze totul. Așa că răbdare și pornhub în caz de alarmă....! :)
Multumesc
Poll: Vreau Monogamie legala. Ba vreau Poligamie, neoficiala...!?
