Cred că dragostea la noi parcurge doar distanţa dintre romanţă şi pat. Avem o psihologie de popor superficial, de popor care poate frige mititei pe orice Golgotă. Dragostea e o luptă între două suflete şi între două trupuri în care uneori nu e nici un învingător, alteori nu e niciun învins. Nu ştiu pentru cine scriu, dar ştiu de ce scriu. Scriu ca să mă justific. În ochii cui? Amspus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai spune-o o dată: în ochii copilului care am fost. SI voi fi. Ascultand tacerea timpului, jucandu'ma cu el de'a v'atsi ascunsela, cautand impreuna sa intelegem ca,oricât de frumoasă ar fi o melodie, vine o clipă când ea e acoperită de tăcere singuratica. NU stiu de ce si nu stiu cum, dar, singurătatea e o târfă care nu te învinuieşte că eşti egoist, singurătatea nu e o victorie înaintea celorlalţi, ci e de fapt un naufragiu personal. Naufragiem in deriva, si'n timp ce ne zvarcolim printre valurile saltaretse, cautand repere existentsiale, ne'ntrebam ce lasam in urma noastra: un destin sau o biografie..? Prea multe'ntrebari, prea putine raspunsuri, dar avem timp s'avem timp, balacindu'ne'ntre valuri, frematand la gandu' c'o sa simtim , iar, talpile mangaind nisipul si mireasma de iarba cruda alunecand sinuos in noi. Cred că aş putea să înşir câteva sute de mirosuri ale ierbii, în funcţie de ceasurile zilei,de ploaie, de soare, de anotimp, de pământ, de umbră, de înălţime, de gradul de umezeală ori de uscăciune. Aş putea deosebi acum, bănuiesc, cu ochii închişi murele oloage de murele crescute în tufe, foşnetul unui fag de foşnetul unui brad. În schimb, multe din cele trăite s-au estompat, lăsând în urmă goluri, ca într-o pădure arsă pejumătate. Această descoperire mă obligă să admit că memoria mea seamănă acum cu o oglindă spartă, care-mi restituie frânturi de viaţă. Nu in putine cazuri, femeia si barbatul nu stiu sa se desparta la vreme. Asteapta sa dispara tot ce i-a apropiat si legat, pana ajung sa le fie sila de ei. În loc sa transforme despartirea insasi in ceva deosebit, de care sa-si aduca aminte cu duiosie mai tarziu, tarasc un rest de dragoste ca un hoit care miroase urat.