Eşti frunza care cade lin în palma mea Jertfită vântului rătăcitor; Eşti ploaie albă de cireşi în floare Ce mi se-anină-n firele de păr. Eşti frunza care cade lin Să-mi steie la picioare Chemată de-al pământului ecou; Eşti iarba-naltă unduind în soare Ce-mbrăţişează moale trupul meu. Şi când la rându-mi fi-voi frunză Smulsă din ram Căzând rotit… A cui să fie mâna care mă va culege În sfârşit? PS: Mno..amu..nu va'nghesuitsi, numa' pe rand, ashe...:D:)))