Îmbătrânim femeie, ne trece anotimpul, Şi dacă la ferestre cad fulgi, ne vor albi Privirile pierdute şi moarte în răstimpul Neconjugării noastre la verbul a iubi. Îmbătrânim femeie, ne trece viitorul Şi la ferestre bocnă de vis vor atârna Dalbele flori de gheaţă, şoptindu-şi pluguşorul Înconjugării noastre la verbul a ierna. Întinerim femeie, ne vine dor de noi Şi la ferestre ochii nu se mai pot uita Căci îi orbesc nămeţii, dând recea notă doi Reconjugării noastre la verbul a ierta.