https://punishworld.com/38940-attack-on-a-toilet/

Kim s-a întors și s-a așezat pe podea. A început să vorbească fără să se gândească: „Jake. Poate sună o nebunie ce am de spus. Așa că fii deschisă înainte de a te decide.” Jake își ținea capul plecat, ochii ațintiți asupra ecranului computerului. Ea s-a înroșit în timp ce continua: „Să presupunem că aș fi dispusă să fac ceva, odată.” A tras adânc aer în piept. „Fără obligații.” Jake a scos un mormăit acru. Kim a continuat să o îndemne: „Ai locuit aici suficient de mult timp. Ne respectăm unul pe celălalt. Cred că pot avea încredere în discreția ta.” A expirat. „Dacă putem începe încet.” Kim s-a simțit prostuță imediat după ce a spus asta și, închizând ochii, a tras din nou adânc aer în piept. La ce se gândea?

L-a auzit pe Jake ridicându-se și pornind să foșnească prin casă. Câteva secunde mai târziu, a auzit ceva aterizând pe jos în fața ei. Kim a deschis ochii și acolo, pe podea, era o curea cu o minge în centru. „Pune-o și poartă-o un minut. Apoi vom vedea dacă vrei să continui sau nu”, a spus Jake așezându-se înapoi la computer. L-a privit cum se întoarce în tăcere la computer. Kim l-a ridicat și l-a examinat. Capcanele aveau velcro la capete, iar mingea nu era rotundă, ci avea o porțiune mare, ca o limbă, care ieșea în afară. „Cum...?”

Jake era calm în timp ce vorbea: „Se numește căluș cu mingea. Îți pui mingea în gură și o legi în jurul capului ca să o ții la loc.” Apoi, în cameră s-a făcut din nou liniște. Urechile îi țiuiau în timp ce se gândea: „Ei bine. Poftim.” Și-a pus mingea în gură cu puțin efort și a legat curelele. Mingea i-a întins maxilarul. Era puțin stânjenitor să respire, dar nimic ce nu putea gestiona. „E ușor”, s-a gândit ea. Un minut mai târziu, s-a dus la Jake pentru a-i arăta dedicarea ei.

Jake a zâmbit imediat ce a văzut-o: „Bucatura aia de limbă intră în gură. Începe de la capăt.” Kim s-a înroșit și a desfăcut curelele. A scos mingea din gură și s-a uitat din nou la minge. S-a gândit în sinea ei: „Dar asta o să mă facă...” Deodată, Jake i-a întrerupt gândul: „De aceea se numește căluș. Dar te poți opri oricând.” Kim a strâns din dinți și a împins mingea, cu călușul înainte, în gură. Corpul i s-a convulsionat din cauza intruziunii bruște. Trecuse mult timp de când ceva nu-i intrase în gură. A scos-o repede.

Ochii lui Kim s-au mărit, scanând chestia aia: „Cum te împiedici să o scoți?” Jake a scos din senin o pereche de cătușe: ​​„De aceea se folosesc cătușe. Sau frânghie. Și cu frânghie.” A întors monitorul spre ea, arătând spre el și acolo, pe ecran, era un exemplu perfect, desenul unei femei încătușate și cu căluș. Corpul ei palid era acoperit doar de un corset strâmt din dantelă și un tanga subțire și mult prea mic.

Jake s-a ridicat și, într-un gest de ofertă, i-a luat una dintre mâini și i-a pus cătușele. Apoi i-a făcut semn să se întoarcă. Kim a ezitat înainte de a se întoarce. Acolo i-a pus și cealaltă cătușă. „Acum nu o poți scoate.” I-a luat cătușul din mâinile legate. „Deschide gura și scoate limba. Sau putem opri dacă preferi să nu continui.” Ea a testat cătușele. Nu au cedat. Fața i s-a înroșit în timp ce se gândea: „E o nebunie”. Și-a strâns dinții înainte să deschidă gura.

Kim se lupta cu nevoia ei de control în timp ce Jake împingea cătușul și îl strângea rapid. Jake s-a așezat pe spate și i-a observat reacțiile: „Trebuie să te lași și să te relaxezi. Crede-mă.” Respirația lui Kim a devenit imediat sacadată și a avut din nou convulsii pe cătuș. A început să se văicărească și să se uite la Jake după ajutor. Jake a rămas neinteresat. Corpul ei a început să caute ușurare din constrângeri în timp ce se răsucea și trăgea. Panica a cuprins-o. Nu s-a putut abține și a început să fugă, dar Jake a apucat-o de gleznă și a oprit-o. S-a prăbușit la pământ. Inima lui Kim bătea cu putere și se simțea complet scăpată de sub control. Corpul i se răsucea și respirația îi era sacadată.

Vocea lui Jake a apărut în mintea ei frenetică: „Sentimentul acela. Lipsa de control. Lipsa de încredere în îndrumarea mea. De aceea nu vei înțelege niciodată asta.” Ceva a făcut clic. Odată cu aceste cuvinte, a simțit o înțelegere ciudată. Jake chiar știe despre aceste lucruri. I-a întărit cumva încrederea și și-a amintit cuvintele unei minți mărețe pe care o studiase la școală: „Fără luptă, fără progres”.

Inima ei a început să se calmeze și și-a dat seama că putea respira și că nu mai avea atâta greață. Jake a întins mâna să-i scoată căptușeala de la gură, dar Kim a clătinat din cap „nu”. Era hotărâtă să înțeleagă cum această chestie cu sclavia/robia trebuia să o ajute să-i amelioreze disconfortul persistent. Jake a plecat fără să mai spună niciun cuvânt. Kim a rămas întinsă acolo. Mintea ei s-a redus la a respira și a-și aminti: „doar un minut”.

Un minut mai târziu, Jake s-a întors să o vadă: „Ai încredere în mine?” Kim a clătinat din cap: „da”. Apoi a pus marea întrebare: „Vrei să continui?” Kim a respirat adânc și a clătinat din nou din cap. „Da”. Jake a ridicat-o în poziție așezată și i-a așezat niște obiecte în față: frânghie, cătușe de piele,