FbGabriel Galateanul

  Încă îmi tremura inima la sunetul cuvintelor pe care mi le-ai șoptit ... Oare e prea târziu să mai cred că un banal nod ar putea lega o ruptură ce pare fără leac? Oare e prea târziu să fie anulată opțiunea de a interzice o conexiune? Niciodată nu e prea târziu. Oricând bunul simț ar putea înoda ceea ce a rupt într-un moment de criză existențială. Încă aștept... Nu vă speriați. Este doar un licăr de speranță, înainte de a părăsi acest site. Nu întrebați nimic, fiindcă o stare, ca cea de acum, nu poate explica nimic. Să zicem că e un mister ce ține de mânăstirea Bistrița. Sau nimic...

  Publicat pe 06/07/2022 27 comentarii Raporteaza abuz Pentru că m-a apucat durerea lombară și am vrut să-mi distrag atenția, m-am apucat să caut date despre persoanele singure. Am aflat cumva cu surprindere, fiindcă știam că-s multe persoane singure, dar nu mă așteptam la acest procent, că 37% dintre persoanele adulte ale Pământului ar fi fost singure în 2021. Procentul e în creștere, fiindcă în 2009, era 32%. Poate nu e o creștere spectaculoasă, dar pare stabilă. Nu am reușit să găsesc date despre procentul de persoane adulte care nu au fost niciodată într-o relație, dar există un studiu care preconiza în urmă cu câțiva ani că în 2020 procentul va fi de 25% dintre persoanele de peste 45 ani. Astea sunt cifre, nu ne arată ce simt sau ce își doresc oamenii respectivi. Răsfoind diverse articole și citind comentarii pe un site internațional, se pare că părerile variază de la "e foarte bine așa" la "asta e o tragedie". Cam jumătate dintre cei singuri nu își doresc să se căsătorească, dar nu exclud alte genuri de relații. Nu știu câte persoane nu își doresc deloc să se cupleze. Poate îngrijorător este că a apărut o subcultură. E vorba de persoane numite "incel" (involuntary celibate). În general, sunt bărbați tineri care nu se consideră în stare să își găsească parteneră. Ei blamează femeile că nu îi bagă în seamă și nu suportă ideea că alții au parte de acțiune și ei nu. Se compătimesc unii pe alții și își canalizează energia spre gânduri antisociale. Și a mai apărut ceva: un nou gen de servicii numit "girlfriend experience", adică se poate plăti pentru ca cineva să te țină de mână, să te sărute, să te îmbrățișeze și să te întrebe cum te mai simți. Acum... E de așteptat ca orice pop.ulație să îmbătrânească și să dispară la un moment dat și se vorbea de alienare încă din secolul trecut. Poate e vârsta, dar nu mă așteptam ca alienarea să se producă atât de rapid. Dacă mai adăugăm și diversitatea de genuri care se încearcă să ni se impună, un fel de "schimbă-ți tu percepția asupra realității ca să se adapteze la percepția mea", poate că în viitorul nu foarte îndepărtat noua normă va fi să fii singur, complet dezorientat în ceea ce privește "genul" și "orientarea secsuală", dar perfect orientat către obediență. Un lucru bun e că există, totuși, încercări de a rezista acestui val al schimbării. Pentru specie, nu știu ce va fi. Da, am tendința să îmi pese, dar prea multe nu pot să fac și poate asta e evoluția naturală și nu poate fi oprită. Pentru mine, încerc să mă obișnuiesc cu regretul că nu am știut dinainte că la 50 de ani nu voi mai considera o tragedie faptul că sunt singură.