-
-
Cine sunt eu?
Nu vei ştii niciodată dacă în loc să-mi asculţi povestea şi să-mi afli paşii, te grăbeşti să-ţi dai cu părerea.
Nu mă vei cunoaşte niciodată dacă în loc sa mă întrebi ce nu ştii, mă judeci şi mă critici aspru pentru lucruri de care n-ai habar.
E atât de simplu. Oricine o poate face. Oricine poate sta lânga tine şi poate începe „judecata”. Dar cu drept? Cu ce sens?
Cine eşti tu? Cine sunt eu? Cine suntem noi?Cine sunt eu? Nu vei ştii niciodată dacă în loc să-mi asculţi povestea şi să-mi afli paşii, te grăbeşti să-ţi dai cu părerea. Nu mă vei cunoaşte niciodată dacă în loc sa mă întrebi ce nu ştii, mă judeci şi mă critici aspru pentru lucruri de care n-ai habar. E atât de simplu. Oricine o poate face. Oricine poate sta lânga tine şi poate începe „judecata”. Dar cu drept? Cu ce sens? Cine eşti tu? Cine sunt eu? Cine suntem noi?· 0 Comentarii ·0 Distribuiri ·211 Vizualizări5
-
Inevitabil, privim mereu in urma. Pentru ca viitorul e necunoscut si uneori ne sperie, iar prezentul poate nu ne place. Si privim in urma, agatandu-ne de amintiri in care eram fericiti.
E gresit sa ramai ancorat in trecut, sa traiesti gandindu-te doar la ce a fost, insa e foarte bine daca agatandu-te de ceva din trecut, care te-a facut puternic si te-a impins in fata intr-un anumit moment, poti trece cu succes peste o noua perioada proasta din viata ta.
E adevarat ca nu poti schimba ce a fost facut sau spus si nu poti vindeca sentimente pe care le-ai ranit. Tot ce poti sa faci e sa inveti, sa tragi concluzii.
De cele mai multe ori lectia nu o inveti pe moment, de multe ori iti dai seama ca ai invatat-o in timp, amintindu-ti mereu de unde ai plecat si unde ai ajuns.
Fiecare zi traita devine trecut. Un trecut in care mereu vom privi. Uneori cu nostalgie, alteori cu regret. Uneori cu bucurie, alteori cu tristete.
Eu ma simt bine privind din cand in cand inapoi. Sunt amintiri pe care le privesc cu drag si dor, altele care desi ma dureau, imi aduc bucuria ca m-au transformat in omul care sunt.
Cu totii am gresit si nu o data. Nu trebuie sa te rusinezi de un trecut plin de greseli. Trebuie sa te rusinezi doar daca continui si in prezent cu aceleasi greseli.
Cu bune, cu rele imi place prezentul meu, fiecare zi e speciala; insa nu mi-e teama si imi face bine sa privesc din cand in cand inapoi si sa trec in revista ce am invatat CU TIMPUL…
Ironia vietii este ca aproape nici o lectie nu o inveti razand, ci plangand…Inevitabil, privim mereu in urma. Pentru ca viitorul e necunoscut si uneori ne sperie, iar prezentul poate nu ne place. Si privim in urma, agatandu-ne de amintiri in care eram fericiti. E gresit sa ramai ancorat in trecut, sa traiesti gandindu-te doar la ce a fost, insa e foarte bine daca agatandu-te de ceva din trecut, care te-a facut puternic si te-a impins in fata intr-un anumit moment, poti trece cu succes peste o noua perioada proasta din viata ta. E adevarat ca nu poti schimba ce a fost facut sau spus si nu poti vindeca sentimente pe care le-ai ranit. Tot ce poti sa faci e sa inveti, sa tragi concluzii. De cele mai multe ori lectia nu o inveti pe moment, de multe ori iti dai seama ca ai invatat-o in timp, amintindu-ti mereu de unde ai plecat si unde ai ajuns. Fiecare zi traita devine trecut. Un trecut in care mereu vom privi. Uneori cu nostalgie, alteori cu regret. Uneori cu bucurie, alteori cu tristete. Eu ma simt bine privind din cand in cand inapoi. Sunt amintiri pe care le privesc cu drag si dor, altele care desi ma dureau, imi aduc bucuria ca m-au transformat in omul care sunt. Cu totii am gresit si nu o data. Nu trebuie sa te rusinezi de un trecut plin de greseli. Trebuie sa te rusinezi doar daca continui si in prezent cu aceleasi greseli. Cu bune, cu rele imi place prezentul meu, fiecare zi e speciala; insa nu mi-e teama si imi face bine sa privesc din cand in cand inapoi si sa trec in revista ce am invatat CU TIMPUL… Ironia vietii este ca aproape nici o lectie nu o inveti razand, ci plangand…· 0 Comentarii ·0 Distribuiri ·426 Vizualizări5
-
Schimbarea noastră. Uneori se produce brusc, însă cel mai adesea e un proces lent, de lungă durată. De-a lungul timpului ne raportăm vieţile, fericirea, personalitățile la alţi oameni. Ajungem chiar să depindem de ei. Emoţional, spiritual, material. La un moment dat, acei oameni de care depindeam ne dezamăgesc. Din motive mai mărunte sau extrem de serioase. Cert este că trădarea lor ne fură zâmbetul şi uneori ne pierdem pe noi înşine odată cu încrederea în ei.
Ei sunt hoţii de zâmbete, călăii de suflete. Ei ne ciopartesc încrederea şi ne lasă goi pe dinăuntru. Lasă în urmă oameni distruşi, care nu mai ştiu încotro să se îndrepte, pe cine să mai creadă, dacă să mai iubească şi când o să mai zâmbească.Schimbarea noastră. Uneori se produce brusc, însă cel mai adesea e un proces lent, de lungă durată. De-a lungul timpului ne raportăm vieţile, fericirea, personalitățile la alţi oameni. Ajungem chiar să depindem de ei. Emoţional, spiritual, material. La un moment dat, acei oameni de care depindeam ne dezamăgesc. Din motive mai mărunte sau extrem de serioase. Cert este că trădarea lor ne fură zâmbetul şi uneori ne pierdem pe noi înşine odată cu încrederea în ei. Ei sunt hoţii de zâmbete, călăii de suflete. Ei ne ciopartesc încrederea şi ne lasă goi pe dinăuntru. Lasă în urmă oameni distruşi, care nu mai ştiu încotro să se îndrepte, pe cine să mai creadă, dacă să mai iubească şi când o să mai zâmbească.· 0 Comentarii ·0 Distribuiri ·314 Vizualizări
5
-
Plecarea fiecărei persoane din viața noastră ne schimbă. Știm de fiecare data unde începe totul, dar nu știm unde se termină. Și chiar și așa continuăm să ne aruncăm mai departe în necunoscut. Continuăm să învățăm de la fiecare persoană pe care o lăsăm să treacă pragul sufletului nostru. Uneori cunoscând persoana de lângă noi, ajungem sa ne cunoaștem pe noi. Cine am fost la început și cine suntem acum. Aceasta e viața, nu e despre cât ajungi să îl cunoști pe celălalt, ci cât de profund ajungi să te cunoști pe tine însuți.Chiar și așa, închizând capitole, uși sau rupând foaia pentru totdeauna, câteodată sincer mi-aș dori să mă întorc în trecut, nu pentru a schimba ceva, ci pentru a simți din nou unele lucruri. Uneori mi-e dor de sufletul meu, uneori mi-e dor de mine…Plecarea fiecărei persoane din viața noastră ne schimbă. Știm de fiecare data unde începe totul, dar nu știm unde se termină. Și chiar și așa continuăm să ne aruncăm mai departe în necunoscut. Continuăm să învățăm de la fiecare persoană pe care o lăsăm să treacă pragul sufletului nostru. Uneori cunoscând persoana de lângă noi, ajungem sa ne cunoaștem pe noi. Cine am fost la început și cine suntem acum. Aceasta e viața, nu e despre cât ajungi să îl cunoști pe celălalt, ci cât de profund ajungi să te cunoști pe tine însuți.Chiar și așa, închizând capitole, uși sau rupând foaia pentru totdeauna, câteodată sincer mi-aș dori să mă întorc în trecut, nu pentru a schimba ceva, ci pentru a simți din nou unele lucruri. Uneori mi-e dor de sufletul meu, uneori mi-e dor de mine…· 0 Comentarii ·0 Distribuiri ·184 Vizualizări
7
-
Candva am incercat sa inteleg de ce trebuie sa plangem, sa zambim ,sa suferim ,sa ne bucuram…si am stat si am gandit ,am citit si recitit..apoi simplu am zis…
Viata este un drum cu sens unic…mergem inainte fara cale de intors ,fara sens giratoriu care sa ne dea oportunitatea de a repara ce am gresit…si daca nu mergem pe drumul drept …si ne indreptam pe carari ocolitoare ajungem tot acolo pe drumul nostru numai ca in mijlocul furtunii si suntem luati prin surprindere …
Asa ca fie drumul cum o vrea …mai bine inainte si inving fiecare lovitura si ma ridic din nou si zambesc si ma bucur de ce este frumos fara sa ma mai gandesc de ce trebuie sa trecem prin atatea…
Raspunsul este acelasi…VIATA ESTE FĂCUTĂ SA FIE TRĂITĂ NU ANALIZATĂ …ca nu mai vezi frumusetea …Candva am incercat sa inteleg de ce trebuie sa plangem, sa zambim ,sa suferim ,sa ne bucuram…si am stat si am gandit ,am citit si recitit..apoi simplu am zis… Viata este un drum cu sens unic…mergem inainte fara cale de intors ,fara sens giratoriu care sa ne dea oportunitatea de a repara ce am gresit…si daca nu mergem pe drumul drept …si ne indreptam pe carari ocolitoare ajungem tot acolo pe drumul nostru numai ca in mijlocul furtunii si suntem luati prin surprindere … Asa ca fie drumul cum o vrea …mai bine inainte si inving fiecare lovitura si ma ridic din nou si zambesc si ma bucur de ce este frumos fara sa ma mai gandesc de ce trebuie sa trecem prin atatea… Raspunsul este acelasi…VIATA ESTE FĂCUTĂ SA FIE TRĂITĂ NU ANALIZATĂ …ca nu mai vezi frumusetea …· 0 Comentarii ·0 Distribuiri ·200 Vizualizări
6