Dragoste, iubire... sau BOALA!...
Fara educatie, fara cultura si cei "7 ani de acasa" când iubim trebuie să avem fluturi în stomac, să zâmbim fără motiv, să visăm toată ziua la clipele petrecute împreună, iar sufletul nostru să tresalte de fericire.
DAR, Dragostea nu trebuie să fie suferinţă, gelozie, posesivitate şi neîncredere iar Iubirea nu trebuie să îmbolnăvească, ci să vindece....:)
[img]http://www.clubinterzis.ro/file/attachment/2016/02/b599da65e6ad69141fc87faecfd23a04_view.jpg[/img]
Din păcate, de foarte multe ori, ea se transformă în obsesie.
Îşi pierde valoarea şi, fără să-ţi dai seama, te trezeşti bolnav.
Nu ştii de ce eşti încercănat şi tot timpul în alertă, nu ştii de ce uiţi de tine pentru el şi ajungi să fii un sclav pe altarul iubirii ce crezi că-i porţi.
Există oameni, femei şi bărbaţi deopotrivă, care iubesc prea mult şi asta înseamnă că visele şi dorinţele personale nu există, ci numai ale partenerului. Ideea despărţirii le provoacă atacuri de panică şi suferinţa trupească, în timp ce sufletul este de mult timp în piuneze.
Când iubeşti prea mult înseamnă să ai o obsesie pentru celălalt, să fii conştient că relaţia îţi face rău, că nu mai ai putere să continui şi că rişti să ajungi pe patul de spital, dar să nu poţi/vrei să faci nimic. Să refuzi să-i spui “adio”, deşi trupul tău te imploră prin toţi porii să o faci. Să-ţi pui viaţa în slujba lui, iar idealul tău în viaţă este să-l vezi fericit, fără ca el să-ţi răspundă cu aceeaşi monedă. Mai rău este când ştii că el nu te va iubi niciodată şi totuşi să insişti să rămâi.
Acest tip de comportament este întâlnit la femeile care au un tată exigent şi care nu le-au arătat niciodată afecţiune şi iubire. Ele cred că dacă suferă şi se victimizează lângă un bărbat nepăsător în încercarea de a-l schimba, reuşesc, cumva să schimbe trecutul. La fel se întâmplă şi în cazul bărbaţilor care au impresia că lăsându-se călcaţi în picioare de o femeie sunt pedepsiţi pentru greşelile copilăriei, atunci când îşi supărau părinţii.
Oamenii care iubesc în exces consideră că ori de câte ori îşi supăra partenerul, vina le aparţine în exclusivitate. Nu au puterea şi nici dorinţa de a riposte la reproşurile lui şi se cer pedepsiţi pentru neascultare. Nu au niciodată tăria de a-şi susţine punctele de vedere, nu au dorinţe şi nici idealuri, iar viaţa lor este un mulaj artificial după cea a partenerului.
Femeia care iubeşte prea mult nu suporta ideea de singurătate, nu concepe viaţa fără el şi este în stare de absolute orice sacrificiu pentru a-l avea alături. În cazul ei, relaţia se desfăşoară doar în propria minte şi imaginaţie şi nu are nici o legătură cu realitatea. Atunci când nu primeşte răspunsul pe care îl cere din partea bărbatului de care este obsedată, cade în depresie şi îşi cauta alinare în droguri şi alcool.
O femeie care iubeşte prea mult tolerează aventurile. Crede că partenerul a înşelat-o pentru că merită, îşi cauta vină în trădarea lui şi sfârşeşte prin a închide ochii o dată, şi încă o dată, şi încă o dată până când el ajunge să-şi aducă amanta chiar în casă. Doar pentru că nu suporta să-l piardă, prefera să-l împartă. Crede că dacă el a înşelat-o, toţi o vor face şi a obosit să mai încerce şi altceva. Crede că nu este suficient de frumoasă pentru el, că nu are sânii suficient de mari sau că nu este o bună amantă. Îi scuză fiecare ieşire de comportament şi consideră că nu este suficient de bună pentru el. Tocmai de aceea a înşelat-o sau a bătut-o! Din vina ei!
Niciodată, o astfel de femeie nu va fi atrasă de bărbaţii manieraţi, echilibraţi şi interesaţi de ea. Crede că sunt plicticoşi, tot “băiatul rău” fiind idealul său de partener. Are mânia controlului şi în încercarea disperată de a-l ţine alături, se minte că îl poate schimba în ceva ce nu este. În aceeaşi măsură, există bărbaţi care alungă “fetele cuminţi” şi încearcă din răsputeri să intre în graţiile fetelor care îi pun la punct din trei vorbe şi care îi jignesc fără milă. Pentru ei nu există decât psihologul care, în urma unor discuţii, îi poate ajuta să discearnă binele de rău şi dragostea de obsesie. Vor trebui să înţeleagă că iubirea adevărată, venită din ambele părţi, nu înseamnă lacrimi şi suferinţa, nu înseamnă compromisuri unilaterale şi lipsa respectului de sine din dorinţa obsesiva de a avea o relaţie. Lasă-te înconjurată de oameni care te văd frumoasă, bună, care te admiră pentru ceea ce poţi să faci şi nu-ţi căuta nod în papură la fiecare pas, care se arata deranjaţi şi atunci când respiri.
Bărbaţii care nu te înjură, nu înseamnă că sunt proşti, iar cei care îţi aduc o floare, nu sunt slabi....
Vorbe de iubire nu spun numai fraierii, iar bărbaţii adevăraţi nu sunt ăia care fluieră femeile pe stradă de mâna cu tine... :)
Nu te speria că trebuie să o iei de la capăt. Nu ai fost o viaţă întreagă cu el. Cu siguranţă poţi trăi şi fără, nu-i asa?...:)
Fiecare dintre noi, luat individual, este mai important decât orice partener. Dacă nu simţi asta atunci când eşti cu el, fugi mâncând pământul. Nu rămâne legată într-o relaţie care te îmbolnăveşte.
Si nu aştepta să ajungi la Urgenţe din cauza lui şi nu plânge cu perna pe faţă, consolându-te ca ăsta este felul lui de a te iubi. Nu te iubeşte! Iubeşte-te singură şi cere ajutor!
Nu aştepta să fie prea târziu!
Postează răspuns
Fara educatie, fara cultura si cei "7 ani de acasa" când iubim trebuie să avem fluturi în stomac, să zâmbim fără motiv, să visăm toată ziua la clipele petrecute împreună, iar sufletul nostru să tresalte de fericire.
DAR, Dragostea nu trebuie să fie suferinţă, gelozie, posesivitate şi neîncredere iar Iubirea nu trebuie să îmbolnăvească, ci să vindece....:)
[img]http://www.clubinterzis.ro/file/attachment/2016/02/b599da65e6ad69141fc87faecfd23a04_view.jpg[/img]
Din păcate, de foarte multe ori, ea se transformă în obsesie.
Îşi pierde valoarea şi, fără să-ţi dai seama, te trezeşti bolnav.
Nu ştii de ce eşti încercănat şi tot timpul în alertă, nu ştii de ce uiţi de tine pentru el şi ajungi să fii un sclav pe altarul iubirii ce crezi că-i porţi.
Există oameni, femei şi bărbaţi deopotrivă, care iubesc prea mult şi asta înseamnă că visele şi dorinţele personale nu există, ci numai ale partenerului. Ideea despărţirii le provoacă atacuri de panică şi suferinţa trupească, în timp ce sufletul este de mult timp în piuneze.
Când iubeÅŸti prea mult înseamnă să ai o obsesie pentru celălalt, să fii conÅŸtient că relaÅ£ia îţi face rău, că nu mai ai putere să continui ÅŸi că riÅŸti să ajungi pe patul de spital, dar să nu poÅ£i/vrei să faci nimic. Să refuzi să-i spui “adioâ€, deÅŸi trupul tău te imploră prin toÅ£i porii să o faci. Să-Å£i pui viaÅ£a în slujba lui, iar idealul tău în viaţă este să-l vezi fericit, fără ca el să-Å£i răspundă cu aceeaÅŸi monedă. Mai rău este când ÅŸtii că el nu te va iubi niciodată ÅŸi totuÅŸi să insiÅŸti să rămâi.
Acest tip de comportament este întâlnit la femeile care au un tată exigent şi care nu le-au arătat niciodată afecţiune şi iubire. Ele cred că dacă suferă şi se victimizează lângă un bărbat nepăsător în încercarea de a-l schimba, reuşesc, cumva să schimbe trecutul. La fel se întâmplă şi în cazul bărbaţilor care au impresia că lăsându-se călcaţi în picioare de o femeie sunt pedepsiţi pentru greşelile copilăriei, atunci când îşi supărau părinţii.
Oamenii care iubesc în exces consideră că ori de câte ori îşi supăra partenerul, vina le aparţine în exclusivitate. Nu au puterea şi nici dorinţa de a riposte la reproşurile lui şi se cer pedepsiţi pentru neascultare. Nu au niciodată tăria de a-şi susţine punctele de vedere, nu au dorinţe şi nici idealuri, iar viaţa lor este un mulaj artificial după cea a partenerului.
Femeia care iubeşte prea mult nu suporta ideea de singurătate, nu concepe viaţa fără el şi este în stare de absolute orice sacrificiu pentru a-l avea alături. În cazul ei, relaţia se desfăşoară doar în propria minte şi imaginaţie şi nu are nici o legătură cu realitatea. Atunci când nu primeşte răspunsul pe care îl cere din partea bărbatului de care este obsedată, cade în depresie şi îşi cauta alinare în droguri şi alcool.
O femeie care iubeşte prea mult tolerează aventurile. Crede că partenerul a înşelat-o pentru că merită, îşi cauta vină în trădarea lui şi sfârşeşte prin a închide ochii o dată, şi încă o dată, şi încă o dată până când el ajunge să-şi aducă amanta chiar în casă. Doar pentru că nu suporta să-l piardă, prefera să-l împartă. Crede că dacă el a înşelat-o, toţi o vor face şi a obosit să mai încerce şi altceva. Crede că nu este suficient de frumoasă pentru el, că nu are sânii suficient de mari sau că nu este o bună amantă. Îi scuză fiecare ieşire de comportament şi consideră că nu este suficient de bună pentru el. Tocmai de aceea a înşelat-o sau a bătut-o! Din vina ei!
Niciodată, o astfel de femeie nu va fi atrasă de bărbaţii manieraţi, echilibraţi şi interesaţi de ea. Crede că sunt plicticoşi, tot “băiatul rău†fiind idealul său de partener. Are mânia controlului şi în încercarea disperată de a-l ţine alături, se minte că îl poate schimba în ceva ce nu este. În aceeaşi măsură, există bărbaţi care alungă “fetele cuminţi†şi încearcă din răsputeri să intre în graţiile fetelor care îi pun la punct din trei vorbe şi care îi jignesc fără milă. Pentru ei nu există decât psihologul care, în urma unor discuţii, îi poate ajuta să discearnă binele de rău şi dragostea de obsesie. Vor trebui să înţeleagă că iubirea adevărată, venită din ambele părţi, nu înseamnă lacrimi şi suferinţa, nu înseamnă compromisuri unilaterale şi lipsa respectului de sine din dorinţa obsesiva de a avea o relaţie. Lasă-te înconjurată de oameni care te văd frumoasă, bună, care te admiră pentru ceea ce poţi să faci şi nu-ţi căuta nod în papură la fiecare pas, care se arata deranjaţi şi atunci când respiri.
Bărbaţii care nu te înjură, nu înseamnă că sunt proşti, iar cei care îţi aduc o floare, nu sunt slabi....
Vorbe de iubire nu spun numai fraierii, iar bărbaţii adevăraţi nu sunt ăia care fluieră femeile pe stradă de mâna cu tine... :)
Nu te speria că trebuie să o iei de la capăt. Nu ai fost o viaţă întreagă cu el. Cu siguranţă poţi trăi şi fără, nu-i asa?...:)
Fiecare dintre noi, luat individual, este mai important decât orice partener. Dacă nu simţi asta atunci când eşti cu el, fugi mâncând pământul. Nu rămâne legată într-o relaţie care te îmbolnăveşte.
Si nu aştepta să ajungi la Urgenţe din cauza lui şi nu plânge cu perna pe faţă, consolându-te ca ăsta este felul lui de a te iubi. Nu te iubeşte! Iubeşte-te singură şi cere ajutor!
Nu aştepta să fie prea târziu!
[quote=36732]
Fara educatie, fara cultura si cei "7 ani de acasa" când iubim trebuie să avem fluturi în stomac, să zâmbim fără motiv, să visăm toată ziua la clipele petrecute împreună, iar sufletul nostru să tresalte de fericire.
DAR, Dragostea nu trebuie să fie suferinţă, gelozie, posesivitate şi neîncredere iar Iubirea nu trebuie să îmbolnăvească, ci să vindece....:)
[img]http://www.clubinterzis.ro/file/attachment/2016/02/b599da65e6ad69141fc87faecfd23a04_view.jpg[/img]
Din păcate, de foarte multe ori, ea se transformă în obsesie.
Îşi pierde valoarea şi, fără să-ţi dai seama, te trezeşti bolnav.
Nu ştii de ce eşti încercănat şi tot timpul în alertă, nu ştii de ce uiţi de tine pentru el şi ajungi să fii un sclav pe altarul iubirii ce crezi că-i porţi.
Există oameni, femei şi bărbaţi deopotrivă, care iubesc prea mult şi asta înseamnă că visele şi dorinţele personale nu există, ci numai ale partenerului. Ideea despărţirii le provoacă atacuri de panică şi suferinţa trupească, în timp ce sufletul este de mult timp în piuneze.
Când iubeÅŸti prea mult înseamnă să ai o obsesie pentru celălalt, să fii conÅŸtient că relaÅ£ia îţi face rău, că nu mai ai putere să continui ÅŸi că riÅŸti să ajungi pe patul de spital, dar să nu poÅ£i/vrei să faci nimic. Să refuzi să-i spui “adioâ€, deÅŸi trupul tău te imploră prin toÅ£i porii să o faci. Să-Å£i pui viaÅ£a în slujba lui, iar idealul tău în viaţă este să-l vezi fericit, fără ca el să-Å£i răspundă cu aceeaÅŸi monedă. Mai rău este când ÅŸtii că el nu te va iubi niciodată ÅŸi totuÅŸi să insiÅŸti să rămâi.
Acest tip de comportament este întâlnit la femeile care au un tată exigent şi care nu le-au arătat niciodată afecţiune şi iubire. Ele cred că dacă suferă şi se victimizează lângă un bărbat nepăsător în încercarea de a-l schimba, reuşesc, cumva să schimbe trecutul. La fel se întâmplă şi în cazul bărbaţilor care au impresia că lăsându-se călcaţi în picioare de o femeie sunt pedepsiţi pentru greşelile copilăriei, atunci când îşi supărau părinţii.
Oamenii care iubesc în exces consideră că ori de câte ori îşi supăra partenerul, vina le aparţine în exclusivitate. Nu au puterea şi nici dorinţa de a riposte la reproşurile lui şi se cer pedepsiţi pentru neascultare. Nu au niciodată tăria de a-şi susţine punctele de vedere, nu au dorinţe şi nici idealuri, iar viaţa lor este un mulaj artificial după cea a partenerului.
Femeia care iubeşte prea mult nu suporta ideea de singurătate, nu concepe viaţa fără el şi este în stare de absolute orice sacrificiu pentru a-l avea alături. În cazul ei, relaţia se desfăşoară doar în propria minte şi imaginaţie şi nu are nici o legătură cu realitatea. Atunci când nu primeşte răspunsul pe care îl cere din partea bărbatului de care este obsedată, cade în depresie şi îşi cauta alinare în droguri şi alcool.
O femeie care iubeşte prea mult tolerează aventurile. Crede că partenerul a înşelat-o pentru că merită, îşi cauta vină în trădarea lui şi sfârşeşte prin a închide ochii o dată, şi încă o dată, şi încă o dată până când el ajunge să-şi aducă amanta chiar în casă. Doar pentru că nu suporta să-l piardă, prefera să-l împartă. Crede că dacă el a înşelat-o, toţi o vor face şi a obosit să mai încerce şi altceva. Crede că nu este suficient de frumoasă pentru el, că nu are sânii suficient de mari sau că nu este o bună amantă. Îi scuză fiecare ieşire de comportament şi consideră că nu este suficient de bună pentru el. Tocmai de aceea a înşelat-o sau a bătut-o! Din vina ei!
Niciodată, o astfel de femeie nu va fi atrasă de bărbaţii manieraţi, echilibraţi şi interesaţi de ea. Crede că sunt plicticoşi, tot “băiatul rău†fiind idealul său de partener. Are mânia controlului şi în încercarea disperată de a-l ţine alături, se minte că îl poate schimba în ceva ce nu este. În aceeaşi măsură, există bărbaţi care alungă “fetele cuminţi†şi încearcă din răsputeri să intre în graţiile fetelor care îi pun la punct din trei vorbe şi care îi jignesc fără milă. Pentru ei nu există decât psihologul care, în urma unor discuţii, îi poate ajuta să discearnă binele de rău şi dragostea de obsesie. Vor trebui să înţeleagă că iubirea adevărată, venită din ambele părţi, nu înseamnă lacrimi şi suferinţa, nu înseamnă compromisuri unilaterale şi lipsa respectului de sine din dorinţa obsesiva de a avea o relaţie. Lasă-te înconjurată de oameni care te văd frumoasă, bună, care te admiră pentru ceea ce poţi să faci şi nu-ţi căuta nod în papură la fiecare pas, care se arata deranjaţi şi atunci când respiri.
Bărbaţii care nu te înjură, nu înseamnă că sunt proşti, iar cei care îţi aduc o floare, nu sunt slabi....
Vorbe de iubire nu spun numai fraierii, iar bărbaţii adevăraţi nu sunt ăia care fluieră femeile pe stradă de mâna cu tine... :)
Nu te speria că trebuie să o iei de la capăt. Nu ai fost o via??£Äƒ întreagă cu el. Cu siguranţă poÅ£i trăi ÅŸi fără, nu-i asa?...:)
Fiecare dintre noi, luat individual, este mai important decât orice partener. Dacă nu simţi asta atunci când eşti cu el, fugi mâncând pământul. Nu rămâne legată într-o relaţie care te îmbolnăveşte.
Si nu aştepta să ajungi la Urgenţe din cauza lui şi nu plânge cu perna pe faţă, consolându-te ca ăsta este felul lui de a te iubi. Nu te iubeşte! Iubeşte-te singură şi cere ajutor!
Nu aştepta să fie prea târziu!
[/quote]
..sigur n ai stat cu mine pana la patru dimineata incercand sa iei o decizie?..ei bine, am luat-o!..iar acum stau si ma uit ca tampita la ce ai scris tu aici!..cred ca mi-a venit randul sa trec pe la "psihologu' de serviciu"..