niki Acum 2 ore Daca toti am aprecia ce avem...nu am pierde nimic... Daca toti am crede...lumea ar fi plina de minuni... Daca toti ne-am zdrobi mandria...nimeni nu ar "muri"... Daca n-am mai fi indiferenti...nimeni nu ar plange... Daca toti am iubi...nimeni nu ar fi singur... Multi avem certitudinea unei a doua sanse... a doua sansa in a ne cere scuze si a incerca sa reparam ce se mai poate; a doua sansa in a ierta si a fi iertati; a doua sansa in a o lua de la capat; a doua sansa de a schimba ceva; a doua sansa de a spune MULTUMESC; a doua sansa in iubire... dar ne inselam pentru ca, in cele mai multe cazuri, nu o primim...,,,Atunci când vezi ridurile unei femei, știi ce vezi? Nu vezi anii ei, nici bătrânețea. Vezi zâmbetele oferite din inimă, chiar dacă în spatele lor s-au ascuns mii de temeri, de dureri, de neîmpliniri și de vise irosite. Îi vezi cărările făcute pe obraji de lacrimile ei arzătoare de dor, de iubire, de neputință, de teamă și mult prea rar de fericire. Îi vezi miile de clipe de îngrijorare și de așteptare. Vezi râsete fericite datorate bucuriei altora. Grimase triste din clipele în care nu a fost înțeleasă, acceptată, prețuită, dorită, iubită... Tristețea adâncă din momentele în care a fost nedreptățită. Îi vezi renunțările la vise și resemnarea. Îi vezi iubirea sub toate formele simțite de sufletul ei... Ridurile nu arată bătrânețea... ci frumusețea și sensibilitatea sufletului...,,

NOAPTEA Noaptea-i ca un labirint, In el te caut,te simt, Pe-o poteca de argint, Aud parca rasunand, Glasul tau,atat de bland. Tot in noapte,eu gandesc, La barbatul ce-l doresc, Privesc cerul instelat, Un mister neelucidat, Si-l creez pe-acel barbat. Noaptea,prietena care, Ne conduce pe-o carare, Spre-un taram indepartat, Pe care l-am explorat, Cei ce-am naufragiat. Noaptea,ringul de cristal, Plutesc purtata de val, Captivata,de-un efect amagitor, Al soaptelor de amor Dansez,atat de provocator. Noaptea,eu te-ademenesc, Senzual eu iti vorbesc, La privirea ta,rosesc, Te-am creat,nu esti lumesc, In noapte,eu,te gasesc.

Ne trebuie iubire ! Tu, cu mine, oricine... Ne trebuie iubire. Putem sa fim si sa dam... Curaj, sa nu asteptam ! De ce sa nu fim directi ? De ce tu iar sa astepti ? Hai sa fim noi ce suntem Si viata iubirii sa dam ! Minunata-i iubirea Ea stie si ne stie, Aduce amintirea... Cu mine si cu tine. Eu cred c-a venit la noi Acum hotaram in doi Sa implinim ce-am dorit... Sa iubim ... la infinit !

nu, nu mă tem de întuneric, nu atâta timp cât arzi tu la căpătâiul cuvintelor mele candelă în noapte și-mi torni în șoapte lumină...946] NOAPTEA Noaptea-i ca un labirint, In el te caut,te simt, Pe-o poteca de argint, Aud parca rasunand, Glasul tau,atat de bland. Tot in noapte,eu gandesc, La barbatul ce-l doresc, Privesc cerul instelat, Un mister neelucidat, Si-l creez pe-acel barbat. Noaptea,prietena care, Ne conduce pe-o carare, Spre-un taram indepartat, Pe care l-am explorat, Cei ce-am naufragiat. Noaptea,ringul de cristal, Plutesc purtata de val, Captivata,de-un efect amagitor, Al soaptelor de amor Dansez,atat de provocator. Noaptea,eu te-ademenesc, Senzual eu iti vorbesc, La privirea ta,rosesc, Te-am creat,nu esti lumesc, In noapte,eu,te gasesc. [/quote]

Despre România È™i români!

By Cătălin Udrea

 

Iartă-mă tu dulce țară,

Te-am lăsat în spate È™i-am plecat afară

Eu nu te urăsc pe tine

Doar pe cei asemeni mie

Ei nu merită să îÈ›i admire frumuseÈ›ea

De fapt puțini o fac și nu prea adesea

Vara uită că mai ești a noastră

Și pleacă în concedii cât mai departe de È›ară. 

Românii sunt prezenÈ›i în toate colÈ›urile lumii

Și caută orbeÈ™te  ce tu le oferi deja  acasă. 

Sunt unul dintre cei plecați

Și mi-e  ruÈ™ine

Dar spune-mi tu dragă Românie

Cum să învățam să te iubim È™i să trăim în armonie? 

Te întreb pe tine nu pe cei ca mine

Pe ei nu-i mai întreb 

De mult au  uitat aceste cuvinte. 

Această zi simbolic ți-a fost dată

De ultimii români

Ce te-au iubit È™i respectat o viață. 

Cu timpul ne-am schimbat doar noi

Și-n foametea după niÈ™te  hârtii

Acum te schimbi  È™i tu – puÈ›in câte puÈ›in

 Când unii dintre noi te vând bucată cu bucată

Iar noi ceilalÈ›i nu facem decât să privim. 

Popor ce te calcă în picioare 

De la Dunăre la Prut

Cărora le dai pe masă de mâncare 

Distrug ce trebuie protejat prea mult

Cât de ignoranÈ›i să fie oare 

Să distrugă casa pe care ei și cei de dinainte

 Frumoase anotimpuri au trăit

Să ne gândim cu toÈ›ii că e È™i ziua României 

Ca pământ È™i tot ce ne-nconjoară

Nu doar a noastră ca popor

Popor ce nu mai merită să o pășească.