M-a durut...acele momente când m-am prăbușit în liniștea mea, când sufletul meu era împrăștiat de colo, colo si mintea încerca să-l adune...M-a durut când mi-am numărat pe degetele de la o mână prietenii, familia, cunoștințele și toate persoanele care credeam că îmi sunt aproape...M-a durut când zâmbetul încerca de atâtea ori să-mi ascundă stresul, oboseala, disperarea și grijile...M-a durut când așteptam doar o singura vorbă pentru a-mi face ziua mai frumoasa...M-a durut să trăiesc zilnic printre oameni și totuși la rândul meu să uit ce înseamnă să fii om...Toate acestea m-au durut...Dar...eu sunt eu... mă prăbușesc doar ca să mă refac la loc într-o variantă și mai bună... Într-un final tunelul cel amar a avut un sfârșit dulce...iar eu sunt și mai pregătită pentru o nouă aventură a vieții... pentru noi înfrângeri și noi realizări, pentru iubiri false si experiența... pentru moarte și viață... Sunt pregătită să mă dezvolt la un asemenea nivel încât într-o zi să numai mă afecteze nimic, să numai cunoască sufletul meu dezamăgirea... Pentru că pe mine durerea nu mă distruge,ci mă perfecționează...😉😊