prometeus1978

Iubire lașă Acolo la cireșul înghețat, Mă mai întorc în câte-o primăvară. Mai câte-o floare ce s-a deșteptat, Să te revăd precum odinioară. Dar tu nu ești ,din floare o cireașă Un rod pierdut pe buze dulci, dar reci. Ai dispărut cândva, ce lașă! M-ai osândit să te iubesc, pe veci! Te smulg din suflet ,te fugăresc din gând, Dar mai ating ușor, firavul trup. Încă pe stradă te mai văd trecând, Bucăți din suflet cad ușor,se rup . De ce revii când ești o amintire? Ești doar un demon ce-am cunoscut demult, Prea dezvelit și gol ,fără iubire Un înger fără aripi și ocult. De n-ai venit când e cireșu-n floare, La ce folos atunci a lui cireașă? Să văd încet cum al meu suflet moare? M-a blestemat iubrea ta cea lașă ! Sfârșitul iernii, mai vuiește încă. Eu te aștept, acolo la copac. E doar o rană cruntă și adâncă! Mă fac tulpină,plâng încet Și ... tac . Catalin M. Mihaliuc