Inevitabil, privim mereu in urma. Pentru ca viitorul e necunoscut si uneori ne sperie, iar prezentul poate nu ne place. Si privim in urma, agatandu-ne de amintiri in care eram fericiti.
E gresit sa ramai ancorat in trecut, sa traiesti gandindu-te doar la ce a fost, insa e foarte bine daca agatandu-te de ceva din trecut, care te-a facut puternic si te-a impins in fata intr-un anumit moment, poti trece cu succes peste o noua perioada proasta din viata ta.
E adevarat ca nu poti schimba ce a fost facut sau spus si nu poti vindeca sentimente pe care le-ai ranit. Tot ce poti sa faci e sa inveti, sa tragi concluzii.
De cele mai multe ori lectia nu o inveti pe moment, de multe ori iti dai seama ca ai invatat-o in timp, amintindu-ti mereu de unde ai plecat si unde ai ajuns.
Fiecare zi traita devine trecut. Un trecut in care mereu vom privi. Uneori cu nostalgie, alteori cu regret. Uneori cu bucurie, alteori cu tristete.
Eu ma simt bine privind din cand in cand inapoi. Sunt amintiri pe care le privesc cu drag si dor, altele care desi ma dureau, imi aduc bucuria ca m-au transformat in omul care sunt.
Cu totii am gresit si nu o data. Nu trebuie sa te rusinezi de un trecut plin de greseli. Trebuie sa te rusinezi doar daca continui si in prezent cu aceleasi greseli.
Cu bune, cu rele imi place prezentul meu, fiecare zi e speciala; insa nu mi-e teama si imi face bine sa privesc din cand in cand inapoi si sa trec in revista ce am invatat CU TIMPUL…
Ironia vietii este ca aproape nici o lectie nu o inveti razand, ci plangand…
E gresit sa ramai ancorat in trecut, sa traiesti gandindu-te doar la ce a fost, insa e foarte bine daca agatandu-te de ceva din trecut, care te-a facut puternic si te-a impins in fata intr-un anumit moment, poti trece cu succes peste o noua perioada proasta din viata ta.
E adevarat ca nu poti schimba ce a fost facut sau spus si nu poti vindeca sentimente pe care le-ai ranit. Tot ce poti sa faci e sa inveti, sa tragi concluzii.
De cele mai multe ori lectia nu o inveti pe moment, de multe ori iti dai seama ca ai invatat-o in timp, amintindu-ti mereu de unde ai plecat si unde ai ajuns.
Fiecare zi traita devine trecut. Un trecut in care mereu vom privi. Uneori cu nostalgie, alteori cu regret. Uneori cu bucurie, alteori cu tristete.
Eu ma simt bine privind din cand in cand inapoi. Sunt amintiri pe care le privesc cu drag si dor, altele care desi ma dureau, imi aduc bucuria ca m-au transformat in omul care sunt.
Cu totii am gresit si nu o data. Nu trebuie sa te rusinezi de un trecut plin de greseli. Trebuie sa te rusinezi doar daca continui si in prezent cu aceleasi greseli.
Cu bune, cu rele imi place prezentul meu, fiecare zi e speciala; insa nu mi-e teama si imi face bine sa privesc din cand in cand inapoi si sa trec in revista ce am invatat CU TIMPUL…
Ironia vietii este ca aproape nici o lectie nu o inveti razand, ci plangand…
Inevitabil, privim mereu in urma. Pentru ca viitorul e necunoscut si uneori ne sperie, iar prezentul poate nu ne place. Si privim in urma, agatandu-ne de amintiri in care eram fericiti.
E gresit sa ramai ancorat in trecut, sa traiesti gandindu-te doar la ce a fost, insa e foarte bine daca agatandu-te de ceva din trecut, care te-a facut puternic si te-a impins in fata intr-un anumit moment, poti trece cu succes peste o noua perioada proasta din viata ta.
E adevarat ca nu poti schimba ce a fost facut sau spus si nu poti vindeca sentimente pe care le-ai ranit. Tot ce poti sa faci e sa inveti, sa tragi concluzii.
De cele mai multe ori lectia nu o inveti pe moment, de multe ori iti dai seama ca ai invatat-o in timp, amintindu-ti mereu de unde ai plecat si unde ai ajuns.
Fiecare zi traita devine trecut. Un trecut in care mereu vom privi. Uneori cu nostalgie, alteori cu regret. Uneori cu bucurie, alteori cu tristete.
Eu ma simt bine privind din cand in cand inapoi. Sunt amintiri pe care le privesc cu drag si dor, altele care desi ma dureau, imi aduc bucuria ca m-au transformat in omul care sunt.
Cu totii am gresit si nu o data. Nu trebuie sa te rusinezi de un trecut plin de greseli. Trebuie sa te rusinezi doar daca continui si in prezent cu aceleasi greseli.
Cu bune, cu rele imi place prezentul meu, fiecare zi e speciala; insa nu mi-e teama si imi face bine sa privesc din cand in cand inapoi si sa trec in revista ce am invatat CU TIMPUL…
Ironia vietii este ca aproape nici o lectie nu o inveti razand, ci plangand…
