#MareaNeagră #gandestepozitiv Marea Neagră nu a fost mereu atât de tăcută. Bătrânii pescari din Constanța spun că, în zilele cu cer plumburiu, marea își îmbracă mantia de secrete și vorbește doar cu cei care știu să o asculte.Într-o dimineață răcoroasă de primăvară, un tânăr pe nume Valentin se plimba pe plaja pustie, acoperită de scoici mărunte. Cerul era acoperit de nori joși, iar linia orizontului părea să se dizolve în apa cenușiu-verzuie. Valurile mici se spărgeau leneș la picioarele lui, lăsând în urmă o spumă albă ca o dantelă fină.În timp ce privea digul îndepărtat, Valentin a observat ceva neobișnuit. La doar câțiva metri de mal, apa a început să strălucească cu o nuanță nefirească de smarald. Din spuma unui val mai puternic, s-a ivit o scoică uriașă, perfect conservată, cum nu mai văzuse niciodată pe aceste țărmuri.