#Ultimulclopotel
#Absolvire #ClasaA8aB #AmintiriDeNeuitat #MultumimDoamnaDiriginta
#gandestepozitiv
Ultimul clopoțel a sunat, lăsând în urmă un ecou lung pe coridoarele goale ale școlii. În clasa a VIII-a B, banca doamnei diriginte era acoperită cu flori, dar în centru se afla un cadou special, împachetat cu o panglică galbenă.Copiii nu au vrut un simplu obiect decorativ. Au vrut ceva viu, care să reziste timpului, la fel ca îndrumarea primită în acești ani.Rădăcinile negre din lemn reprezentau fundația sigură pe care doamna profesoara le-o construise.Lichenii multicolori erau personalitățile lor: unii vulcanici ca roșul, alții calmi ca albastrul sau optimiști ca galbenul.Fluturii de la bază erau chiar ei, elevii, gata să-și ia zborul spre liceu.Când doamna Diriginta a citit biletul din colț, ochii i s-au umplut de lacrimi: „Vă mulțumim pentru tot efortul și dăruirea pe care ne-ați oferit-o în acești ani! Cu drag, Clasa a VIII-a B”.Fiecare fluture decupat avea scris un nume. Privindu-i, doamna și-a amintit de prima zi de școală, când acești adolescenți de azi erau doar niște copii timizi cu ghiozdane prea mari. Lichenii aceia nu aveau nevoie de apă ca să rămână vii, la fel cum nici amintirea acestei generații nu avea să se veștejească niciodată în inima ei.
https://youtu.be/FkYI7NSMMT0?si=dfnt_ROHf9CVc_X0
#Absolvire #ClasaA8aB #AmintiriDeNeuitat #MultumimDoamnaDiriginta
#gandestepozitiv
Ultimul clopoțel a sunat, lăsând în urmă un ecou lung pe coridoarele goale ale școlii. În clasa a VIII-a B, banca doamnei diriginte era acoperită cu flori, dar în centru se afla un cadou special, împachetat cu o panglică galbenă.Copiii nu au vrut un simplu obiect decorativ. Au vrut ceva viu, care să reziste timpului, la fel ca îndrumarea primită în acești ani.Rădăcinile negre din lemn reprezentau fundația sigură pe care doamna profesoara le-o construise.Lichenii multicolori erau personalitățile lor: unii vulcanici ca roșul, alții calmi ca albastrul sau optimiști ca galbenul.Fluturii de la bază erau chiar ei, elevii, gata să-și ia zborul spre liceu.Când doamna Diriginta a citit biletul din colț, ochii i s-au umplut de lacrimi: „Vă mulțumim pentru tot efortul și dăruirea pe care ne-ați oferit-o în acești ani! Cu drag, Clasa a VIII-a B”.Fiecare fluture decupat avea scris un nume. Privindu-i, doamna și-a amintit de prima zi de școală, când acești adolescenți de azi erau doar niște copii timizi cu ghiozdane prea mari. Lichenii aceia nu aveau nevoie de apă ca să rămână vii, la fel cum nici amintirea acestei generații nu avea să se veștejească niciodată în inima ei.
https://youtu.be/FkYI7NSMMT0?si=dfnt_ROHf9CVc_X0
#Ultimulclopotel
#Absolvire #ClasaA8aB #AmintiriDeNeuitat #MultumimDoamnaDiriginta
#gandestepozitiv
Ultimul clopoțel a sunat, lăsând în urmă un ecou lung pe coridoarele goale ale școlii. În clasa a VIII-a B, banca doamnei diriginte era acoperită cu flori, dar în centru se afla un cadou special, împachetat cu o panglică galbenă.Copiii nu au vrut un simplu obiect decorativ. Au vrut ceva viu, care să reziste timpului, la fel ca îndrumarea primită în acești ani.Rădăcinile negre din lemn reprezentau fundația sigură pe care doamna profesoara le-o construise.Lichenii multicolori erau personalitățile lor: unii vulcanici ca roșul, alții calmi ca albastrul sau optimiști ca galbenul.Fluturii de la bază erau chiar ei, elevii, gata să-și ia zborul spre liceu.Când doamna Diriginta a citit biletul din colț, ochii i s-au umplut de lacrimi: „Vă mulțumim pentru tot efortul și dăruirea pe care ne-ați oferit-o în acești ani! Cu drag, Clasa a VIII-a B”.Fiecare fluture decupat avea scris un nume. Privindu-i, doamna și-a amintit de prima zi de școală, când acești adolescenți de azi erau doar niște copii timizi cu ghiozdane prea mari. Lichenii aceia nu aveau nevoie de apă ca să rămână vii, la fel cum nici amintirea acestei generații nu avea să se veștejească niciodată în inima ei.
https://youtu.be/FkYI7NSMMT0?si=dfnt_ROHf9CVc_X0
