#biserica #gandestepozitiv În curtea Spitalului Universitar de Urgență București, unde sirenele ambulanțelor sparg constant liniștea, se înalță o oază de tăcere nepământeană: o bisericuță din lemn de brad, în stil maramureșean. Sfințită în anul 2002 și purtând hramul „Adormirea Maicii Domnului”, această structură cu turla îndreptată spre cer pare desprinsă dintr-un sat de munte și așezată intenționat între blocurile cenușii ale spitalului. Timp de zece ani după Revoluție, rugăciunile pacienților și ale medicilor s-au auzit mai întâi pe coridoare sau într-un amfiteatru transformat provizoriu în spațiu de rugăciune. Însă suferința strânsă între pereții albi cerea un loc stabil, un refugiu deschis zi și noapte. Astfel, din dorința de a aduce alinare acolo unde știința își atinge uneori limitele, a fost ridicată această bisericuță din bârne. Fiecare element din ea poartă o fărâmă de suflet: catapeteasma și crucea din altar nu au fost aduse de departe, ci au fost sculptate cu multă răbdare chiar de mâinile unui angajat al spitalului.