#calul #gandestepozitiv Într-o amiază caldă de vară , pădurea părea că ațipește sub razele arzătoare ale soarelui. Singurul zgomot care rupea tăcerea era foșnetul ușor al frunzelor verzi și ropotul înfundat al unor copite pe iarba deasă din colinele Argesului.Din umbra deasă a copacilor a apărut mândru un cal murg, cu blana lucioasă ca o castană coaptă. Purta pe frunte o pată albă, ca o stea călăuzitoare, iar ochii săi blânzi ascundeau o curiozitate nemărginită.S-a apropiat agale de gardul verde de la marginea poienii. Acolo, o umbră răcoroasă îl ademenea să se oprească. Calul a nechezat încet, ca și cum ar fi vrut să salute pe cineva ascuns privirii, apoi s-a întors spre libertatea pajiștii, gata pentru o nouă alergare liberă.