Ultima lecție primită de la bunicul.@Sofi78🎹, ❄️, 👴🏼Ce amintiri aveți cu bunicii?
A fost odată ca niciodată, în Bucuresti,un bunic pe nume Tache . Într-o seară de iarnă, când zăpada trecea de ferestre, nepotul său, Valentin, a găsit în pod o foaie îngălbenită de timp. Pe ea erau scrise câteva cuvinte și niște semne ciudate: „Do - do - Fa - fa - sol...”
— Bunicule, ce este textul acesta secret? a întrebat băiatul, arătându-i foaia.Bunicul Tache a zâmbit, iar ochii i s-au umezit de nostalgie. A luat foaia cu grijă, a mângâiat-o și i-a spus:
— Acesta nu este un secret, dragul meu. Este o hartă a bucuriei. Este partitura cântecului „La mulți ani”, scrisă de tatăl meu când eram de vârsta ta. Pe vremuri, nu aveam telefoane ca să ne trimitem mesaje de zi de naștere. Ne strângeam cu toții în jurul mesei, iar cineva începea să cânte aceste note.
#familie#amintiri#pian#muzica#copilarie#dorDeBunici
#gandestepozitiv
😄👉continuare in comentarii👇👍

Jurnalul unei Crizanteme de Fițe
Drama din vaza de la bucătărie: Se lasă cu petale căzute!🌼🌼🌼@Sofi78
🌸👑💅🌿📸🎭🤍
Ora 08:00M-am trezit. Sunt absolut superbă. Petalele mele albe sunt perfect aranjate, ca o rochie de mireasă cu mii de volane. Celelalte flori din vază se uită la mine cu ciudă. Normal. Trandafirul de alături s-a ofilit deja de la atâta invidie, iar lalelele pleznite din spate nici nu îndrăznesc să respire în prezența mea.
Ora 12:00Acești bumbi verzi din colțul din dreapta sus mă enervează la culme. Sunt ca niște bodyguarzi neplătiți care îmi strică background-ul în poze. „O să înflorim și noi acuși!”, zic ei. Da, sigur, când o să treacă sezonul și o să ajungem cu toții la coșul de gunoi. Până atunci, lumina reflectoarelor e doar a mea.
Ora 17:00 Omul cu telefonul a venit iar să ne facă poze. Evident, a dat zoom direct pe fața mea. M-am infoiat puțin mai mult ca să acopăr complet crizantema aia amărâtă din stânga. Să se ducă la alt shooting, aici e evenimentul meu de lansare. Sper doar să folosească un filtru bun, nu vreau ca praful de pe petalele inferioare să pară celulită botanică.
Ora 22:00 Apa din vază începe să aibă gust de stătut. Dacă nu primesc niște pliculețe cu vitamine până mâine dimineață, declar grevă și încep să-mi jurnalez petalele direct pe masă. Luxul se plătește, dragilor!
#JurnalBotanic #ViataDeFloare #CrizantemaDiva #UmorInVaza
#PlanteDeApartament #FloriAlbe #Gandestepozitiv
#GradinaMea

Cu toții am trecut prin momente în care motivarea dispare complet. Te trezești dimineața, privești lista de sarcini și tot ce vrei este să te întinzi din nou în pat. Totuși, disciplina nu depinde întotdeauna de chef; ea se construiește și se menține chiar și atunci când motivația lipsește. Iată câteva strategii eficiente pentru a rămâne disciplinat chiar și în cele mai apuse zile.

https://loveisaname.com/cum-sa-ramai-disciplinat-cand-nu-mai-ai-chef-de-nimic/

Inevitabil, privim mereu in urma. Pentru ca viitorul e necunoscut si uneori ne sperie, iar prezentul poate nu ne place. Si privim in urma, agatandu-ne de amintiri in care eram fericiti.
E gresit sa ramai ancorat in trecut, sa traiesti gandindu-te doar la ce a fost, insa e foarte bine daca agatandu-te de ceva din trecut, care te-a facut puternic si te-a impins in fata intr-un anumit moment, poti trece cu succes peste o noua perioada proasta din viata ta.
E adevarat ca nu poti schimba ce a fost facut sau spus si nu poti vindeca sentimente pe care le-ai ranit. Tot ce poti sa faci e sa inveti, sa tragi concluzii.
De cele mai multe ori lectia nu o inveti pe moment, de multe ori iti dai seama ca ai invatat-o in timp, amintindu-ti mereu de unde ai plecat si unde ai ajuns.
Fiecare zi traita devine trecut. Un trecut in care mereu vom privi. Uneori cu nostalgie, alteori cu regret. Uneori cu bucurie, alteori cu tristete.
Eu ma simt bine privind din cand in cand inapoi. Sunt amintiri pe care le privesc cu drag si dor, altele care desi ma dureau, imi aduc bucuria ca m-au transformat in omul care sunt.
Cu totii am gresit si nu o data. Nu trebuie sa te rusinezi de un trecut plin de greseli. Trebuie sa te rusinezi doar daca continui si in prezent cu aceleasi greseli.
Cu bune, cu rele imi place prezentul meu, fiecare zi e speciala; insa nu mi-e teama si imi face bine sa privesc din cand in cand inapoi si sa trec in revista ce am invatat CU TIMPUL…
Ironia vietii este ca aproape nici o lectie nu o inveti razand, ci plangand…

Inevitabil, privim mereu in urma. Pentru ca viitorul e necunoscut si uneori ne sperie, iar prezentul poate nu ne place. Si privim in urma, agatandu-ne de amintiri in care eram fericiti.
E gresit sa ramai ancorat in trecut, sa traiesti gandindu-te doar la ce a fost, insa e foarte bine daca agatandu-te de ceva din trecut, care te-a facut puternic si te-a impins in fata intr-un anumit moment, poti trece cu succes peste o noua perioada proasta din viata ta.
E adevarat ca nu poti schimba ce a fost facut sau spus si nu poti vindeca sentimente pe care le-ai ranit. Tot ce poti sa faci e sa inveti, sa tragi concluzii.
De cele mai multe ori lectia nu o inveti pe moment, de multe ori iti dai seama ca ai invatat-o in timp, amintindu-ti mereu de unde ai plecat si unde ai ajuns.
Fiecare zi traita devine trecut. Un trecut in care mereu vom privi. Uneori cu nostalgie, alteori cu regret. Uneori cu bucurie, alteori cu tristete.
Eu ma simt bine privind din cand in cand inapoi. Sunt amintiri pe care le privesc cu drag si dor, altele care desi ma dureau, imi aduc bucuria ca m-au transformat in omul care sunt.
Cu totii am gresit si nu o data. Nu trebuie sa te rusinezi de un trecut plin de greseli. Trebuie sa te rusinezi doar daca continui si in prezent cu aceleasi greseli.
Cu bune, cu rele imi place prezentul meu, fiecare zi e speciala; insa nu mi-e teama si imi face bine sa privesc din cand in cand inapoi si sa trec in revista ce am invatat CU TIMPUL…
Ironia vietii este ca aproape nici o lectie nu o inveti razand, ci plangand…

Despre respect

Respectul nu costă nimic, dar valorează totul.

Când îi tratezi pe oameni cu demnitate, indiferent de statutul lor social, de unde vin sau ce cred, construiești punți acolo unde alții ridică ziduri. Respectul înseamnă să asculți cu adevărat, nu doar să aștepți să vorbești. Înseamnă să recunoști că fiecare om poartă în el o poveste pe care tu nu o cunoști în întregime.

Nu trebuie să fii de acord cu toată lumea, dar poți alege să fii respectuos cu toată lumea. Există o diferență enormă între a avea opinii diferite și a lipsi pe cineva de respect.

Respectul adevărat se vede în gesturi mici: un „mulțumesc" sincer, răbdarea de a înțelege, curajul de a cere scuze când greșești. Se vede în cum vorbești despre oameni când nu sunt de față și în cum îi tratezi pe cei care nu pot face nimic pentru tine.

Într-o lume care poate fi dură și zgomotoasă, respectul este acea forță liniștită care ne amintește că suntem cu toții oameni. Și asta ne leagă mai mult decât orice ne-ar putea despărți.

Alegeți respectul. Întotdeauna.

#respect