#povesteMilitari
#urbanfantasy
Noaptea căzuse grea peste blocurile gri de pe Bulevardul Iuliu Maniu, iar neoanele chioare de la gura de metrou Gorjului abia dacă spărgeau întunericul. Printre gangurile înguste, unde ecoul sirenelor de poliție se auzea ca un fundal sonor permanent, se întindea adevăratul interior al lumii subterane din Militari. Nu era o lume a hărților, ci a regulilor nescrise.În spatele blocului , adăpostiți de umbra deasă a unor plopi bătrâni, trei băieți stăteau cu glugile trase pe o bancă scorojită. Pe fundal, dintr-o boxă portabilă, instrumentalul grav de la „M6” mormăia în bas, amintindu-le de unde au plecat. L., cel mai tânăr dintre ei, privea fix spre asfalt, strângând în mână un pachet mic, înfășurat în bandă izolier negru. Era biletul lui de intrare în brigadă sau biletul lui spre secția de poliție de pe Veteranilor.— Fii atent aici, ochelaristule, i-a retezat gândurile o voce groasă, venită de sub o șapcă cu cozorocul coborât. Era B., un tip crescut printre betoanele din Militari, care știa fiecare colț de stradă, fiecare ascunzătoare și fiecare om care conta. În ochii lui nu era frică, ci o răceală pe care o capeți doar când înveți de mic că nimeni nu-ți dă nimic gratis.— Pe straturile astea de ciment nu contează cine strigă mai tare la petreceri, a continuat B., aprinzându-și o țigară a cărei scânteie i-a luminat preț de o secundă tatuajul de pe antebraț. 👇Continuare în comentarii...
#urbanfantasy
Noaptea căzuse grea peste blocurile gri de pe Bulevardul Iuliu Maniu, iar neoanele chioare de la gura de metrou Gorjului abia dacă spărgeau întunericul. Printre gangurile înguste, unde ecoul sirenelor de poliție se auzea ca un fundal sonor permanent, se întindea adevăratul interior al lumii subterane din Militari. Nu era o lume a hărților, ci a regulilor nescrise.În spatele blocului , adăpostiți de umbra deasă a unor plopi bătrâni, trei băieți stăteau cu glugile trase pe o bancă scorojită. Pe fundal, dintr-o boxă portabilă, instrumentalul grav de la „M6” mormăia în bas, amintindu-le de unde au plecat. L., cel mai tânăr dintre ei, privea fix spre asfalt, strângând în mână un pachet mic, înfășurat în bandă izolier negru. Era biletul lui de intrare în brigadă sau biletul lui spre secția de poliție de pe Veteranilor.— Fii atent aici, ochelaristule, i-a retezat gândurile o voce groasă, venită de sub o șapcă cu cozorocul coborât. Era B., un tip crescut printre betoanele din Militari, care știa fiecare colț de stradă, fiecare ascunzătoare și fiecare om care conta. În ochii lui nu era frică, ci o răceală pe care o capeți doar când înveți de mic că nimeni nu-ți dă nimic gratis.— Pe straturile astea de ciment nu contează cine strigă mai tare la petreceri, a continuat B., aprinzându-și o țigară a cărei scânteie i-a luminat preț de o secundă tatuajul de pe antebraț. 👇Continuare în comentarii...
#povesteMilitari
#urbanfantasy
Noaptea căzuse grea peste blocurile gri de pe Bulevardul Iuliu Maniu, iar neoanele chioare de la gura de metrou Gorjului abia dacă spărgeau întunericul. Printre gangurile înguste, unde ecoul sirenelor de poliție se auzea ca un fundal sonor permanent, se întindea adevăratul interior al lumii subterane din Militari. Nu era o lume a hărților, ci a regulilor nescrise.În spatele blocului , adăpostiți de umbra deasă a unor plopi bătrâni, trei băieți stăteau cu glugile trase pe o bancă scorojită. Pe fundal, dintr-o boxă portabilă, instrumentalul grav de la „M6” mormăia în bas, amintindu-le de unde au plecat. L., cel mai tânăr dintre ei, privea fix spre asfalt, strângând în mână un pachet mic, înfășurat în bandă izolier negru. Era biletul lui de intrare în brigadă sau biletul lui spre secția de poliție de pe Veteranilor.— Fii atent aici, ochelaristule, i-a retezat gândurile o voce groasă, venită de sub o șapcă cu cozorocul coborât. Era B., un tip crescut printre betoanele din Militari, care știa fiecare colț de stradă, fiecare ascunzătoare și fiecare om care conta. În ochii lui nu era frică, ci o răceală pe care o capeți doar când înveți de mic că nimeni nu-ți dă nimic gratis.— Pe straturile astea de ciment nu contează cine strigă mai tare la petreceri, a continuat B., aprinzându-și o țigară a cărei scânteie i-a luminat preț de o secundă tatuajul de pe antebraț. 👇Continuare în comentarii...
