#povesteMilitari #urbanfantasy Noaptea căzuse grea peste blocurile gri de pe Bulevardul Iuliu Maniu, iar neoanele chioare de la gura de metrou Gorjului abia dacă spărgeau întunericul. Printre gangurile înguste, unde ecoul sirenelor de poliție se auzea ca un fundal sonor permanent, se întindea adevăratul interior al lumii subterane din Militari. Nu era o lume a hărților, ci a regulilor nescrise.În spatele blocului , adăpostiți de umbra deasă a unor plopi bătrâni, trei băieți stăteau cu glugile trase pe o bancă scorojită. Pe fundal, dintr-o boxă portabilă, instrumentalul grav de la „M6” mormăia în bas, amintindu-le de unde au plecat. L., cel mai tânăr dintre ei, privea fix spre asfalt, strângând în mână un pachet mic, înfășurat în bandă izolier negru. Era biletul lui de intrare în brigadă sau biletul lui spre secția de poliție de pe Veteranilor.— Fii atent aici, ochelaristule, i-a retezat gândurile o voce groasă, venită de sub o șapcă cu cozorocul coborât. Era B., un tip crescut printre betoanele din Militari, care știa fiecare colț de stradă, fiecare ascunzătoare și fiecare om care conta. În ochii lui nu era frică, ci o răceală pe care o capeți doar când înveți de mic că nimeni nu-ți dă nimic gratis.— Pe straturile astea de ciment nu contează cine strigă mai tare la petreceri, a continuat B., aprinzându-și o țigară a cărei scânteie i-a luminat preț de o secundă tatuajul de pe antebraț. 👇Continuare în comentarii...

#urbanfantasy, #gandestepozitiv „Tu în ce zonă din București locuiești? Ce spirit elementar crezi că îți păzește cartierul? Lasă în comentarii și hai să extindem harta magică!” Stiind ca sunt libera ,m-am decis sa deschid o carte sa citesc.Se numeste ,,Satanarheologenialcooligocenul Punci cu porunci ",scrisa de Michael Ende.Cartea a fost publicata de editura Arthur in 2013 in Bucuresti.Am ajuns eu la pagina 16,cand deodata m-a cuprins un somn adanc.Personaje din carte au intrat in visul meu si s-a nascut o noua poveste. „Știai că sub bulevardul Magheru se ascunde o altă lume? Povestea secretă a Bucureștiului.” În inima Bucureștiului modern , ascunsă de zgomotul mașinilor și de lumina neoanelor, vibrează o lume secretă a spiritelor elementare. Marile parcuri, clădirile vechi și subteranele orașului sunt, în realitate, teritoriile unor creaturi fantastice care veghează asupra capitalei. Sub bdul Magheru și în tunelurile uitate de la Piața Universității trăiesc gnomii. Ei sunt spiritele pământului, scunzi, cu bărbi împletite și haine de culoarea argilei. Conduși de bătrânul gnom Hross, ei au în grijă stabilitatea fundațiilor orașului. Gnomii adună piesele de ceas și monedele vechi pierdute de oameni prin gurile de canal, topindu-le pentru a repara „Inima de Fier” a Bucureștiului—un mecanism magic ascuns adânc sub Dealul Mitropoliei care previne cutremurele mari. În cel mai vechi parc al orașului, printre rădăcinile sălciilor plângătoare, s-a stabilit o colonie de liliputani. Spre deosebire de gnomi, liliputanii sunt oameni în miniatură, extrem de eleganți, îmbrăcați în costume din epoci diferite. Ei sunt artiștii secreți ai Cișmigiului. Noaptea, când parcul se închide, liliputanii folosesc bărci din coji de nucă pentru a naviga pe lac și pictează petalele florilor cu rouă magică, asigurându-se că parcul își păstrează farmecul boem în fiecare dimineață.