Privind această imagine cu roata panoramică din Constanța pe sub cerul senin, e greu de crezut ce momente critice s-au trăit pe 5 iunie. O drona militară plină cu explozibil a fost la un pas de a distruge această liniște. Am scris câteva versuri dedicate scafandrilor EOD și salvatorilor ISU care au pus viața noastră mai presus de a lor: #POEZIE #Constanta #PortulTomis #MareaNeagra #Eroi #Respect #Poezie #5iunie2026 Mulțumire salvatorilor Constanței Pe cerul de cobalt, sub nori de bumbac, Se-nvârte agale o roată de fier, Iar valurile mării la țărmuri se bat, Unind într-o dungă pământul și cer. Privind spre faleză, sub soare blând, cald, Nimic nu trădează ce-a fost pe cinci iunie, Când moartea plutea într-un gri de smarald Și liniștea mării era o minciună. O drona din valuri, cu pântece greu, Adusă de vânt și de războaie străine, Pândea în port, sub un sumbru semn, rău, Să stingă lumina din zilele bune. Dar marea ascunde și oameni de fier, Scafandrii de geniu ce-n ape coboară, Ce lasă în urmă lumina din cer Să înfrunte o bombă ce-n valuri coboară. Și oameni în roșu, cu suflet curat, Au strâns de pe diguri fricoși și civili, În timp ce secunda pe ceas s-a scurs, grav, Iar moartea urla prin explozii, fragili. A bubuit portul, pământul s-a strâns, Dar nicio viață n-a fost secerată, Căci scutul de oameni sub cer s-a întins Și viața în port a fost salvată, curată. Azi roata din Tomis se-nvârte la fel, Copiii se joacă, pescarii stau calmi, Căci eroii discreți, sub un mare țel, Au strâns marea-ntreagă în propriii palmi