https://focuspress.ro/foto-explozie-puternica-in-portul-constanta-in-zona-unde-a-fost-gasita-drona-marina-741010a94/

Privind această imagine cu roata panoramică din Constanța pe sub cerul senin, e greu de crezut ce momente critice s-au trăit pe 5 iunie. O drona militară plină cu explozibil a fost la un pas de a distruge această liniște. Am scris câteva versuri dedicate scafandrilor EOD și salvatorilor ISU care au pus viața noastră mai presus de a lor: #POEZIE #Constanta #PortulTomis #MareaNeagra #Eroi #Respect #Poezie #5iunie2026 Mulțumire salvatorilor Constanței Pe cerul de cobalt, sub nori de bumbac, Se-nvârte agale o roată de fier, Iar valurile mării la țărmuri se bat, Unind într-o dungă pământul și cer. Privind spre faleză, sub soare blând, cald, Nimic nu trădează ce-a fost pe cinci iunie, Când moartea plutea într-un gri de smarald Și liniștea mării era o minciună. O drona din valuri, cu pântece greu, Adusă de vânt și de războaie străine, Pândea în port, sub un sumbru semn, rău, Să stingă lumina din zilele bune. Dar marea ascunde și oameni de fier, Scafandrii de geniu ce-n ape coboară, Ce lasă în urmă lumina din cer Să înfrunte o bombă ce-n valuri coboară. Și oameni în roșu, cu suflet curat, Au strâns de pe diguri fricoși și civili, În timp ce secunda pe ceas s-a scurs, grav, Iar moartea urla prin explozii, fragili. A bubuit portul, pământul s-a strâns, Dar nicio viață n-a fost secerată, Căci scutul de oameni sub cer s-a întins Și viața în port a fost salvată, curată. Azi roata din Tomis se-nvârte la fel, Copiii se joacă, pescarii stau calmi, Căci eroii discreți, sub un mare țel, Au strâns marea-ntreagă în propriii palmi

#DelfinariuConstanta #gandestepozitiv A fost odată ca niciodată, în marea și luminoasa clădire a Delfinariului din Constanța, o familie specială formată din trei delfini spectaculoși: Ni-Ni, Chen-Chen și tânăra vedetă, veterana zâmbetelor, Baby. Ei nu erau doar simpli locatari ai bazinului, ci adevărați artiști ai valurilor și cei mai buni prieteni ai copiilor care veneau să îi viziteze.Ni-Ni era cel mai înțelept și cel mai mare din grup. Cu mișcări elegante și o calmă autoritate, el era cel care dădea mereu tonul spectacolelor. Când antrenorii fluierau începutul reprezentației, Ni-Ni lăsa lenea deoparte și, cu o singură bătaie puternică de coadă, se înălța spre cer, atingând mingea suspendată la câțiva metri deasupra apei. Toată lumea din tribune izbucnea în aplauze, iar Ni-Ni se întorcea în imersie cu o piruetă mândră.

#MareaNeagră #gandestepozitiv Marea Neagră nu a fost mereu atât de tăcută. Bătrânii pescari din Constanța spun că, în zilele cu cer plumburiu, marea își îmbracă mantia de secrete și vorbește doar cu cei care știu să o asculte.Într-o dimineață răcoroasă de primăvară, un tânăr pe nume Valentin se plimba pe plaja pustie, acoperită de scoici mărunte. Cerul era acoperit de nori joși, iar linia orizontului părea să se dizolve în apa cenușiu-verzuie. Valurile mici se spărgeau leneș la picioarele lui, lăsând în urmă o spumă albă ca o dantelă fină.În timp ce privea digul îndepărtat, Valentin a observat ceva neobișnuit. La doar câțiva metri de mal, apa a început să strălucească cu o nuanță nefirească de smarald. Din spuma unui val mai puternic, s-a ivit o scoică uriașă, perfect conservată, cum nu mai văzuse niciodată pe aceste țărmuri.